cupa lui Hercule

       

De vreo doua  zile îl văd curățind  grădinile alăturate blocului in care locuiesc  pe un tânar ce mi se pare prea istet să facă asta, dar probabil că are nevoie de bani, iar asta este o oportunitate pentru el. Dacă nu o fi si un alt motiv, cum mi-a spus americanul cu care m-am întîlnit în vară in concediu , repara motociclete in timpul liber, pentru ca îşi dorea să facă si altceva decît să stea zece ore  in scaun  pe zi şi să fabrice pagini web. Îmi spunea cu mîndrie că trebuie să facă ceva si cu mâinile lui, să le folosească, pentru că altfel i se vor atrofia muschii..

        Tânarul stie foarte multă istorie, îmi explică cu patos despre Alexandru cel Mare, e o enciclopedie, vorbeste usor sacadat, dar grabindu-se parcă să îmi arate că nu e orisicine, iar faptul că acum trebuie sa cureţe o grădină la venirea primăverii pare să fie doar ceva temporar, o fiţa, si nu o nevoie de bani acută. Sunt surprins de cunoştinţele lui, de vocabularul elevat, utilizat corect..ceva insa îmi pare că nu este tocmai cum trebuie, nu ştiu ce, dar nici nu îmi bat capul. Pare uneori că bate câmpii, puţin nebun, aş zice….iar apoi îsi revine, de parcă nu ar fi aceeaşi persoană dinainte și imi explica iaraşi cu amanunte întămplari din istorie.

         E îmbracat tinereste, îi stă bine cu blugi şi adidaşi, are o freză cu părul mare  dat   intr-o parte si mereu îsi mişca capul cu rapiditate, sa o aseze la locul ei, iar asta nu pare sa îl deranjeze cîtusi de putin…

          Nu mai spun că  a făcut grădinile lună, niciodată nu fusese  atât de curate, mi se părea  că exagerase, cu o meticulozitate iesită din comun curătase fiecare colţişor, fiecare lăstar, fiecare rămaşiţă de peste iarnă. În prima zi cărase gunoiul cu un sac de rafie, din acela colorat, in dungi, care se găseşte prin pieţe. A doua zi însa s-a descurcat, a optimizat timpul, daca era dupa capul si vocabularul corporatistilor, era o mica afacere pîna la urmă, nu ?, a adus o bena de gunoi din aceea pe roti, zincata,  lânga gardul gradinii. Era mai usor aşa, a încarcat-o pâna la refuz…Mi-am spus nu o sa poată să o ducă la locul ei …

          Când am ieşit afară din casa , tânarul se cam chinuia să mişte bena supraîncărcată, împingea cu greu la ea, se proptise la un moment dat si cu umărul , numai să o ducă la loc şi să termine. Bena-măgar se cam încăpaţâna şi de-abia se mişca. Mă hotărăsc greu  dar încerc să il ajut, mai ales că trebuia să treacă si un prag înalt între cele două alei . Îmi spun că aşa va trebuie să fac, nu am de ales, si mă înfing umăr la umăr cu tănarul erudit, puţin ciudat  gradinar de ocazie. Trecem examenul cu brio, bena este dincolo de prag, îî spun că mă grăbesc si de acolo se va descurca. Îl vad ca îsi scutură mâinile grăbit, bagă mâna in buzunarul din dreapta de la blugi, staţi nu plecaţi.. scoate un şomoiog  subţire de bani de hartie, de un leu mare parte din ei. Trage la întamplare vreo doi lei de acolo şi cu mare generozitate mi-i întinde cu o rapiditate nemaiîntâlnita,  luati de o bere si dumneavoastra  pentru  ca m-ati ajutat. Pentru o clipă am înlemnit in mijlocul aleii, mi se părea că a înteles greşit, că eu l-aş fi ajutat pentru bani, apoi îmi dau seama ca este un gest inocent, asta inteleg din privirea lui. Probabil ca aşa considera el că ar fi normal, nu există ajutor pe lume, ci doar banii sunt cei care țin loc de toate . Îi spun ca nu îmi trebuie și plec, hotărît să îl întreb pe vecinul care l-a adus mai multe amanunte despre el.

          După amiază, când m-am intors de la treburile mele, mă duc glonţ la usa vecinului si întreb ce si cum cu tipul..Îmi explică că tânarul este fost student la Istorie, superdestept,  intreb de ce fost, îmi raspunde ca în primul an s-a apucat de fumat etnobotanice, nu a mai scăpat de ele….Acum uneori este lucid, iar alteori pur si simplu uită aproape tot și  se comportă ciudat ..Oscileaza intre cele doua stări .

          

         

          Pe seara merg la market si în holul de la intrare dau peste acelaşi tânar, nu mă observă,  era in fața acelor aparate în care introduci bani si îti dau nu stiu ce nimicuri pentru copii. Se bucura mai mult decât un copil de cinci ani…Mă cuprinde o stare de milă, amestecată cu tristeteţe şi furie…

          

         

            

cartusul talisman

                           - Pluton, drepti! Pluton, in mare, adunarea!          
                Era mai mult decat un ordin, asa cum  a fost rastit  printre dinti, de tanarul locotenent.
         Inalt, subtire, cu par saten  si ochi albastri il asociasem de cand il vazusem cu ofiterii nemti din filmele despre cel de-al doilea razboi mondial. Ba mai mult, m-am temut de el continuu, Mai ales cand dadea ordine cu buzele stranse si coltul gurii din dreapta putin cazut. Mi se parea ca dispretuia rasa umana . Nu am putut sa suport de la prima zi si pana la ultima cele noua luni de calvar.
                  Ne uitam unii la altii mirati, nu stiam ce sa facem, cum adica sa ne adunam in mare?! ...Marea e mare, adanca , iar noi suntem niste bieti soldati cu termen redus, domnule locotenent....Adica unde ne adunam, in mare aici pe malul asta sau trecem toata marea pana dincolo in Turcia ??!....Noi suntem niste gaze in fata marii asteia mari care se intinde de aici   pana in Turcia...Cu ochii holbati de teama in gerul aspru de februarie de pe plaja de la malul marii, transformata ad hoc in poligon de tragere, simteam cum creste in noi ura , in colectivitatea aia mica de douazeci de insi tunsi chilug, imbracati  cu haine ponosite ...Cealalta tinuta era  de oras si o  aveam la  unitate, era numai de duminica, pentru invoire. N
        Am ramas nemiscati, fiecare tragand cu coada ochiului catre celalalt de langa el , sa vedem daca e vreunul care se misca ...Nici unul , simteam tensiunea si inclestarea in a nu executa ordinul nebunesc..
           - Pluton ! Va ordon sa va aliniati in mare !!,continua locotenentul vizibil nervos, tonul i se ingrosase, ii sclipeau ochii de ura, fata ii era transpusa, se ingalbenise. Ordona celor doi sergenti sa ne separe in doua grupuri mai mici, numai cate zece, poate asa vom ceda....
            Sergentii se departasesera la vreo cincizeci de metri unul de celalalt, noi ramasesem cu fetele nemiscate de ger si nervi, in acelasi loc.
            - Grupa , la mine adunarea ! striga cei doi sergenti..Mi se pareau ca fiind Stan si Bran, ca si cuplu,  unul era inalt si blond, celelalt mic si negru, un constantean si un argesan. Ala din Arges era al dracului, buldozerist in viata civila. Ne comanda pe noi astia care dadusem examen la trei obiecte ca sa intram la facultate, unde mai pui la sectia Electrica..Si  un munte de nopti nedormite in spate, cu creionul in mana, doar pentru a intra la scoala si ajunge inginer.
            Am ramas nemiscati. Astia strigau disperati sa ne adunam ...Incepusem sa vorbim intre noi, sa silabisim cu teama, sa legam propozitii.
          - Bai ce facem?,  nu o  scoatem cu astia la capat...Nu vezi ca is turbati, o sa ne trimita in tribunalul militar pentru insubordonare .
          - Nu are ma ce sa ne faca, daca nu ne miscam din loc niciunul...
            Incet, incet, parca impinsi de o forta nevazuta, am inceput sa mergem si sa ne adunam fiecare la grupa lui . Ne taraiam cizmele  prin nisipul inghetat, iar marea inspumata in valuri, metronomic trimitea dantelariile albe catre mal...Speram sa ne trimita un ajutor, sa iasa din mare unul si sa ia locotenentul si cei doi sergenti sa ii urce in camionul cu prelata cu care venisem, unde statusem tintuti pe bancile de lemn, inghetati si speriati si, sa ii duca in lume numai sa nu i mai vedem.Dar de unde . ....         
           Asta nu s-a intamplat, ba mai mult, dupa ce am ajuns fiecare la grupa noastra, au inceput sa ne comande sacadat :- Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! ...Drepti!  ..Culcat!..
        Parca erau o masinarie, incepusem sa executam orbeste ordinele, mai ezitanti la inceput, apoi din ce in ce mai convinsi...
         -Grupa drepti! Grupa, in mare, adunarea !...
        Pfuuu, imi zic , astia iar au luat-o de la capat ...Pe ma-sa ala care a pierdut cartusul fir-ar mama lui a dracului sa fie, ca o sa ne omoare astia cu zile, azi, aici, pe plaja la Mamaia, pentru un idiot care a pierdut cartusul de la unul din  cele trei gloante  pe care trebuia sa le tragem in tintele asezate in linie pe malul marii..
        Adevarul e ca la inceput parea sa fie romantic cumva, sa ai tragere pe plaja , acolo unde la vara stau tolanite  o gramada de fete, tintele aliniate cu spatele la mare si noi, soldatii, asezati orizontal pe linia de tragere  ...Insa nu gaseam  cartusul pierdut , l-am cautat vreo doua ore  in nisip , parca intrase in pamant, l-a luat valul si l-a dus la Istanbul, dracu sa il ia,  ca am scobit cu unghiile  in nisip, poate il gasim si scapam.
         Unul din noi, ala de citea Karamazovii, si care nici nu prea  vorbea, deodata se desprinde din grup si o ia la fuga catre mare . Locotenentul speriat striga la sergent ;-Bai fugi dupa ala vezi ce face! Segentul, luat pe nepregatite nu intelegea ce trebuie sa faca in astfel de situatie, o lua insa la fuga dupa soldat. Intre timp, colegul nostru era in mare, incepuse sa  inainteze  prin ea pana la cizme, tinea arma orizontal deasupra capului,  apoi am alergat si noi cu totii catre el si am intrat pana la brau. Locotenentul si sergentii erau speriati de moarte, -Ce dracu se intampla cu astia, unde se duc ??  Veni apoi  comanda ferma, strigata din toti rarunchii de catre locotenent, repetata de vreo cateva ori: - Pluton, stai! Pluton, stai! Pluton, adunarea pe plaja!
      Deja unii dintre noi intraseram in mare pana la nivelul centurilor cu stema tarii, ne intrase apa in cizme, pantalonii si vestoanele pe noi erau ude leorca, incepusem sa dardaim din trupurile subtiri.
       Am iesit cu totii in fuga, nu stie nimeni cum aparuse camionul acolo, am crezut ca o sa urcam in el si ne duc direct la infirmerie. Insa nu, camionul mergea in fata si noi din urma lui  in pas alergator..Abia dupa vreo jumatate de ora ne-am urcat in el.Iar drumul a mai durat vreo zece minute .
        In vara, un cuplu de indragostiti care faceau plaja,  au gasit un cartus in nisipul fierbinte cand isi asezau cearceaful.
Initial au vrut sa il arunce, apoi au zis ca e mai bine sa il pastreze.
         L-au taiat in doua si au pus jumatatile in doua medalioane...Fiecare il purta la gat .Era talismanul iubirii lor.
         Numai o data in an, inexplicabil,  in februarie, indragostitii aud un tropot de cizme soldatesti. Si o voce care comanda :
        -Stang, drept, stangul...
     
       


 

ielele de la Casa Alba

        Coborasera in statia mica de maxi-taxi asezata la jumatatea drumului ce taia in doua localitatea de munte. Acum trebuiau sa care bagajele, niste trolere imense, oare de ce au  luat atatea dupa ele? Mereu iau multe dupa ele, ca apoi sa observe ca nu le-au trebuit, si multe din ele raman intacte in valize.
        Soarele puternic al amiezii le toropi imediat, dupa ce iesira din aerul rece conditionat al masinii.
Simteau ca nu mai pot cara dupa ele atatea bagaje. Trecatorii se aratau intrigati, opt fete asezate in linie pe marginea drumului ca niste pasari asezate pe linia de inalta tensiune." -Nu stiti unde se afla Casa Alba? Este buna directia asta in care ne indreptam?". Iar raspunsurile nu intarziau sa apara, mai ales ca erau scrutate din cap pana in picioare, bine  analizate, inainte : "-E ok , mergeti drept inainte pana la intersectia a doua apoi faceti stanga, treceti de Manastirea de Maici, iar apoi la nici mai mult de doua sute de metri, o gasiti. Inainte de asta o sa apara un pod alb, sub pod este un leagan, deasupra apei care curge dedesubt, o placere in zilele astea caniculare sa te asezi sa sa oscilezi in scaun cu picioarele trecand prin apa rece de munte ".
        Casa era asezata ascuns intre brazi, doar vreo cincizeci de metri de la soseaua principala,
Podul de dinainte de intrare era de o frumusete casta, vopsit alb, intr-o linie clasica construit, dar placut la vedere.
          Au trecut podul si au intrat toate opt aproape dintr-odata  inghesuind-se prin poarta mica. Erau nerabdatoare sa ajunga in cele patru camere pe care le rezervasera de acum doua luni.....O sa locuiasca cate doua in fiecare camera...Daca nu o sa le placa camerele le pot schimba intre ele, curioase de experiente noi...!
           Casa era de vis, era toata vopsita in alb, un alb imaculat, incredibil. De poveste, cu curte mica, cocheta, extrem de ingrijita. Iarba era taiata proaspat si mirosea a fan, retezata  aproape cazon la acelasi nivel. Se vedea de departe ca oamenii care o admistrau erau invatati cu o ordine perfectionista, aproape bolnava.
          Proprietarii, o pereche intre doua varste, pensionate prea devreme sa se afle aici, dar extrem de primitoare. Au iesit amandoi in fata casei si le-au urat bun venit celor opt tinere, una mai frumoasa ca alta, subtiri ca niste silfide.
          Fetele, vesele, s-au bucurat de primirea facuta si si-au luat timp sa se instaleze.
          Au intrat, la parter, unde un living generos se deschidea, cu o scara care ducea catre etaje, in partea stanga. S-au repezit catre scari, precum spaniolii in America, care va fi prima sa prinda camera cea mai frumoasa."- Noi vom sta aici, am fost primele, ne place, scuze va rugam, suntem obosite, iesiti sa ne instalam....Ne vedem mai tarziu in living..Nu uitati sa puneti bauturile la rece !".
          S-au instalat dupa cateva  mici altercatii, pana la urma, toata lumea era multumita...Camerele erau extrem de curate si moderne, paturile aveau asternuturi moi, niste cearceafuri primitoare, suspect de primitoare..!
          Au hotarat ca la noua sa se intalneasca in living, dupa ce au cerut proprietarului, care se vedea de departe ca a fost politist,  sa aduca un buchet mare de trandifiri rosii pe care sa il aseze pe masa de sticla neagra. Au cerut de asemenea sa pregateasca saisprezece pahare de sampanie, pe care sa le aseze in cerc pe masa mare din mijloc. Si, nu in ultimul rand, sa le asigure boxele mari despre care le povestise cand au facut rezervarea."-Va rog, neaparat ca sa asigurati acele boxe si o conexiune cu un laptop.Va multumesc".Era un multumesc mieros, la care politistul transpira cu broboane mici, imperceptibile, se eschiva sa il vada sotia cand vorbea cu ele la telefon.Vocea nu ii tremura insa deloc......
       Fix ora noua ... Din living au inceput sa se auda o muzica in surdina, cateva chicote nevinovate.
Proprietarii nu bagau in seama petrecerea de dincolo, cu toate ca li se paruse straniu opt fete singure, asa dintr-odata in pensiunea lor.
      Nu trecu mult timp si volumul muzicii a inceput sa creasca, chicotele nevinovate se transformasera intr-un ras puternic, zgomotul petrecerii crestea, muzica de asemenea .
        Ceea ce se intampla , "dincolo" incepuse sa il ingrijoreze pe politist. Nu isi putea inchipui ca opt fete singure ar putea face atata galagie, chiar si dupa un pahar de sampanie. Muzica se auzea probabil pana  la Manastirea de Maici..Se gandea ca o sa se intalneasca cu Maica Stareta si o sa il intrebe ce a fost la el acolo, de a rasunat toata mica asezare de munte ..Si apoi ce era vacarmul ala, ca doar au fost doar opt tinere dragute, silfide, incat nu credeai ca mananca decat o data in zi.
        Politistul se asezase in pat langa nevasta-sa. Isi pironise ochii in tavan, dincolo era vacarmul de pe lume, nu se mai intelegea aproape nimic..Simtea cum si nevasta-sa este ingrijorata, dar nu spune nimic..
         Lua hotararea sa se duca sa vada ce se inatmpla, nu se poate .!
         Isi cauta lanterna pe intuneric, o gasi bajbaind la locul ei ...Iesi pe usa ca un hot, atent sa nu faca zgomot...Se indrepta catre poarta, trecu podul, dadu ocol pe drumul care ducea catre munte,si se intorcea in spatele casei, de unde se putea vedea in living..."-.Hai ca doar nu o data ai stat la panda !" se imbarbata fostul politist.
          Se aseza langa gard, sa nu poata fi observat, si se uita printre varfurile ascutite de fier forjat in camera de la parter, in living. Nu putea sa isi creada  ochilor..
          Toate cele opt fete erau acolo, imbracate sumar in niste rochii vaporoase prin care se vedea tot.
           Radeau si dansau, beau sampanie, dansau singure sau  perechi, se uitau infierbantate una la alta, se schimbau in perechi, isi atingeau corpul una de cealalta intr-un mod ostentiv, se dezbracau usor,  tresareau si se sarutau languros...Politistul isi freca ochii, nu ii venea sa creada..Nu se poate sa se intample una ca asta tocmai la el in casa..! "-Data viitoare o sa fiu atent la rezervari si o sa cer mai multe detalii."
          Scapa lanterna pe jos, cainele incepu sa latre, se ghemui langa gard, pentru ca toate fetele se oprira si se adunara catre geam sa vada ce se intampla afara.
           Dupa ce ele isi relua dansul , o zbughi mai mult in branci pe langa gard, pana la casa vecinului sa nu fie vazut, alerga pe drum pana la poarta, deschise incetisor, intra, se aseza langa nevasta-sa si inlemni, Nu de frica. Cat de ce vazuse si trebuia sa ii povesteasca si ei.
             Ii povesti cu glas tremurand, soptit, cu frica aprca sa nu il auda cineva,  nevasta-sa il asculta, si dupa aceea ii spuse ca data viitoare nu o sa mai fie niciodata. El isi atinti ochii in tavan si nu putea uita scenele pe care le vazuse.Devenisera orbitoare, erau intr-o lumina stralucitoare, din ce in ce mai mare..Fetele de abia se mai distingeau, siluetele lor subtiri, cu trupuri nervoase, devenisera cumva diafane in lumina....Ii spuse nevestii ca el se mai duce o data sa vada ce se intampla, ca e ingrijorat ..Aceasta insa ii raspunse taios ca nu mai are ce cauta, sa le lase in plata Domnului, ca maine dimineta pleaca,,,Sa cheme preotul dupa  aceea sa sfinteasca locul, casa si curtea ...!
            Dimineata, in living era o curatenie desavarsita..Parca nu fusese nici o petrecere acolo....
            Camerele erau asezate si in ele nu mai era nimeni. Tinerele fete mladioase   disparusera ca prin minune..
            In locul buchetului de trandafiri pe masa neagra era asezat un pumn de bani........
            Politistul iesi in lumina diminetii si innebuni cand vazu ca nu mai vede, nu mai distinge decat o raza de lumina albicioasa, laptoasa , difuza. Alerga prin curte de colo colo lovindu-se de lucruri.
            Ielele au fost acolo,  spunea la toata lumea, parca incercand sa ii convinga ca el nu minte, numai ca nimeni nu il credea,
              Pana si Maica Stareta veni la el dupa ce auzi de necazul pe care il avea ... Ii facu rugaciuni, il spala pe ochi cu aghiazma, dar degeaba...