vineri, 12 septembrie 2014
cal inaripat
Prafuit ma asez pe scaunul din fata barului . Comand o tarie si astept sa o aduca. Palaria arsa de soare a bunicului imi sta rau pe cap. Parca nu e a mea. Dupa o zi de munca la tara, beau o tarie la bar si ma uit pe pereti. Pe pereti vad o grafica de a lui Chirnoaga. Inlemnesc sa vad grafica lui aici. In inima mea, bucurie. Un cal innaripat zboara drept catre ceruri. Din ciclul Apocalipsei. Ratacit bolborosesc, ce dracu cauta Chirnoaga aici? Barmanul, student la Arte la Iasi , in vacanta, ma intreaba: 'Cine dracu esti si cauti aici, prafuit si vlaguit de stii de Chirnoaga?".Nu raspund si ma duc sa ma culc, obosit, in tremur si glas de greieri, cu ferestra deschisa la camera de curat, unde nu am mai dormit de cand eram student ...A doua zi, sapte feciori ziceau ca au vazut un cal inaripat cum trecea dealul, catre padurea deasa dinspre oras. Bratele puternice le erau pline de pene albe. Barmanul dormea dus cu capul pe singura masa a barului si habar nu avea cine e Chirnoaga...Un fluid plin de nisip ii curgea prin vene...Pe geamul ferestrei mele un nechezat de cal alb, inaripat, sta sa tipe....
duminică, 16 martie 2014
spanioleoiaca de la ghiseu si Dumnezeul fotografilor
Vizitam Spania pentru a doua oara ... numai in partea de nord am fost.Prima data la Gijon, iar a doua oara la Bilbao.
Nu o sa povestesc despre cat de frumoase sunt orasele amandoua . Pentru ca sunt frumoase. Arhitectura veche, amestecata armonios cu cea noua. Iar despre muzeul Gughenheim din Bilbao .. Este un vis de arhitectura pe masura artei pe care o gazduieste.
Sa revenim.
Impreuna cu Ducu pe aeroportul din Zaragoza. Ne intorceam dupa zece zile frumoase de concediu. Si dupa o jumatate de noapte dormita in Zaragoza, deoarece avioane low cost nu erau direct din Bilbao.
Am ajuns devreme in aeroport pentru ca Ducu, fiind mai prudenta, mi-a cerut sa luam o rezerva de timp mai mare. Daca era dupa mine alergam pe pista dupa avion. Pentru ca si Zaragoza mi se parea o atractie. Si deja incepusem sa adulmec harti pentru a vedea macar o biserica inainte de a parasi orasul...
Aeroportul este mic, doar doua linii de check-in. Parea cam pustiu pentru un oras mare. Un aeroport mai mult pentru avioane curse interne, care se vedeau pe piste, din alea cu elice, de cateva persoane si nicidecum pentru international. Impresia de "aeroport de cartier "era accentuata si de vegetatia lipsa, desert si cateva tufe de plante tepoase . In rest liniste. Angajatii vorbesc doar spaniola, eu nu stiu o boaba, o sa fie dificil.
Am ajuns prea devreme. Bem cate o cafea la minibarul din aeroport unde am dat o avere pentru leafa mea de roman din Romania.Daca vedeam biserica mai economiseam ceva bani...
Gata..Intram pe linia de check-in. Eu de o parte. De cealalta o subtirica spanioloiaca, frumusica as zice. Bafta mea ca vorbeste engleza.
Ii arat biletele,este ok.Trece la bagaje. Imi zice sa trec primul troler prin cadrul de masura.Trece usor, stiam ca nu depasesc pentru ca le cantarisem inainte. Trec si la al doilea, trece si asta la fel de usor, chiar mai usor decat primul. Unul avea 9.1 si celalalt 8.3 .
In spatele nostru o coada de romani. Se aglomerase. Se vorbea numai romaneste. Se intorceau acasa. Unii se vedeau ca se intorc de la munca. Alte fete cam bronzate, nu prea as zice.
Aproape sa zica ok spanioloaica de dupa ghiseu cand zareste geanta mea de umar.Ce ai acolo ? Aparate foto. Dar nu e o problema, zic eu. Am venit cu aceeasi companie . La Bucuresti mi s-a zis ca se accepta daca am numai aparate foto. Si a inceput ....
Imi spune ca trebuie sa le scot si sa le introduc in trolere. Ii zic ca nu cunoaste procedurile, sa verifice inca o data. Se duce si verifica si se intoarce mai acra, deja se facuse urata. Randul de romani era deja de vreo suta cincizeci de persoane. Imi spune sa execut operatia ca ma asteapta compatriotii mei. Fix pix o interesa de romanasii mei.
Si incep, incet . Scot camera video,care e mai usoara, aleg trolerul cu care sa o imperechez din priviri, nu mai stiam care e mai greu, apoi imi aduc aminte ca al sotiei .Pun pe cantar trolerul si camera video cu incarcatorul peste el , privirile mele in ruga catre cer, sa nu depaseasca, mai aveam doar vreo cativa euro cash, raspunsul lui Dumnezeu :10.00 . Spanioloiaca se innegreste, dar nu zice nimic. Cred ca isi zice ca nu pot avea atata noroc si la al doilea. Ea nu stie ca exista un Dumnezeu al fotografilor.
Execut similar operatiunea cu al doilea .Scot aparatul foto si incarcatorul, asta era mai greu, stiam gramajele din cartea tehnica. Dar nu facusem operatia de imperechere pentru ca nu ma asteptasem la asta. Sincer va spun, am inlemnit si eu.Raspunsul cantarului a fost: 10.00.
Multumesc tie Dumnezeu al fotografilor!
Spanioloaica cea urata se adreseaza catre mine cu cuvinte repezi cazand ca bolovanii in avalansa in Carpati, Ducu ma intreaba ce zice, eu ii spun ca nu inteleg, cum adica nu intelegi? ma dumiresc ca vorbea in spaniola, de nervi uitase sa vorbeasca in engleza...Ii spun calm, printre dinti, sa se adreseze in engleza. Romanasii in spate nu ziceau nimic. Abia la iesirea din aeroport la Bucuresti am inteles de ce nu au vociferat deloc.
Asteptam pe trotuar,in fata aeroportului, masina care sa vina sa ne ia sa ne duca la Galati.
O alta masina, un Logan cu numar de Dambovita, opreste in dreptul nostru, se deschide geamul din dreapta si tipul de pe scaun imi zice :"Sefu, sefu.."ma gandesc ca e vreunul de la combinat de la mine.."Mi-ai placut la Zaragoza cum i-ai tras-o lui aia in mecla!". Inchide geamul si pleaca ...
Imi dau seama ca si ei au nevoie de un Dumnezeu al imigrantilor romani.
Nu cred ca si-au dat sema ca nu am premeditat si ca Dumnezeul fotografilor vegheaza...
Nu o sa povestesc despre cat de frumoase sunt orasele amandoua . Pentru ca sunt frumoase. Arhitectura veche, amestecata armonios cu cea noua. Iar despre muzeul Gughenheim din Bilbao .. Este un vis de arhitectura pe masura artei pe care o gazduieste.
Sa revenim.
Impreuna cu Ducu pe aeroportul din Zaragoza. Ne intorceam dupa zece zile frumoase de concediu. Si dupa o jumatate de noapte dormita in Zaragoza, deoarece avioane low cost nu erau direct din Bilbao.
Am ajuns devreme in aeroport pentru ca Ducu, fiind mai prudenta, mi-a cerut sa luam o rezerva de timp mai mare. Daca era dupa mine alergam pe pista dupa avion. Pentru ca si Zaragoza mi se parea o atractie. Si deja incepusem sa adulmec harti pentru a vedea macar o biserica inainte de a parasi orasul...
Aeroportul este mic, doar doua linii de check-in. Parea cam pustiu pentru un oras mare. Un aeroport mai mult pentru avioane curse interne, care se vedeau pe piste, din alea cu elice, de cateva persoane si nicidecum pentru international. Impresia de "aeroport de cartier "era accentuata si de vegetatia lipsa, desert si cateva tufe de plante tepoase . In rest liniste. Angajatii vorbesc doar spaniola, eu nu stiu o boaba, o sa fie dificil.
Am ajuns prea devreme. Bem cate o cafea la minibarul din aeroport unde am dat o avere pentru leafa mea de roman din Romania.Daca vedeam biserica mai economiseam ceva bani...
Gata..Intram pe linia de check-in. Eu de o parte. De cealalta o subtirica spanioloiaca, frumusica as zice. Bafta mea ca vorbeste engleza.
Ii arat biletele,este ok.Trece la bagaje. Imi zice sa trec primul troler prin cadrul de masura.Trece usor, stiam ca nu depasesc pentru ca le cantarisem inainte. Trec si la al doilea, trece si asta la fel de usor, chiar mai usor decat primul. Unul avea 9.1 si celalalt 8.3 .
In spatele nostru o coada de romani. Se aglomerase. Se vorbea numai romaneste. Se intorceau acasa. Unii se vedeau ca se intorc de la munca. Alte fete cam bronzate, nu prea as zice.
Aproape sa zica ok spanioloaica de dupa ghiseu cand zareste geanta mea de umar.Ce ai acolo ? Aparate foto. Dar nu e o problema, zic eu. Am venit cu aceeasi companie . La Bucuresti mi s-a zis ca se accepta daca am numai aparate foto. Si a inceput ....
Imi spune ca trebuie sa le scot si sa le introduc in trolere. Ii zic ca nu cunoaste procedurile, sa verifice inca o data. Se duce si verifica si se intoarce mai acra, deja se facuse urata. Randul de romani era deja de vreo suta cincizeci de persoane. Imi spune sa execut operatia ca ma asteapta compatriotii mei. Fix pix o interesa de romanasii mei.
Si incep, incet . Scot camera video,care e mai usoara, aleg trolerul cu care sa o imperechez din priviri, nu mai stiam care e mai greu, apoi imi aduc aminte ca al sotiei .Pun pe cantar trolerul si camera video cu incarcatorul peste el , privirile mele in ruga catre cer, sa nu depaseasca, mai aveam doar vreo cativa euro cash, raspunsul lui Dumnezeu :10.00 . Spanioloiaca se innegreste, dar nu zice nimic. Cred ca isi zice ca nu pot avea atata noroc si la al doilea. Ea nu stie ca exista un Dumnezeu al fotografilor.
Execut similar operatiunea cu al doilea .Scot aparatul foto si incarcatorul, asta era mai greu, stiam gramajele din cartea tehnica. Dar nu facusem operatia de imperechere pentru ca nu ma asteptasem la asta. Sincer va spun, am inlemnit si eu.Raspunsul cantarului a fost: 10.00.
Multumesc tie Dumnezeu al fotografilor!
Spanioloaica cea urata se adreseaza catre mine cu cuvinte repezi cazand ca bolovanii in avalansa in Carpati, Ducu ma intreaba ce zice, eu ii spun ca nu inteleg, cum adica nu intelegi? ma dumiresc ca vorbea in spaniola, de nervi uitase sa vorbeasca in engleza...Ii spun calm, printre dinti, sa se adreseze in engleza. Romanasii in spate nu ziceau nimic. Abia la iesirea din aeroport la Bucuresti am inteles de ce nu au vociferat deloc.
Asteptam pe trotuar,in fata aeroportului, masina care sa vina sa ne ia sa ne duca la Galati.
O alta masina, un Logan cu numar de Dambovita, opreste in dreptul nostru, se deschide geamul din dreapta si tipul de pe scaun imi zice :"Sefu, sefu.."ma gandesc ca e vreunul de la combinat de la mine.."Mi-ai placut la Zaragoza cum i-ai tras-o lui aia in mecla!". Inchide geamul si pleaca ...
Imi dau seama ca si ei au nevoie de un Dumnezeu al imigrantilor romani.
Nu cred ca si-au dat sema ca nu am premeditat si ca Dumnezeul fotografilor vegheaza...
vineri, 14 martie 2014
a inprimaveri
Primavara...Adica prima vara. Unica pentru ca e prima. E atunci cand omatul laptos se prelinge in norii cerurilor. Si acestia devin alburii. E atunci cand copacii inprimaveresc cu muguri, frunze si flori. Cand pietrele inprimaveresc cu ascunsa poveste a iernii trecute. Cu statornicie mai inprimaveresc pietrele. Uite firul ierbii care inprimavereste cu un colt. Un colt mic alb care se infrateste cu piatra. Cu pamantul din care rasare. Cata iubire e intre el, firul de iarba,coltul lui inpamantenit si pamantul pe care sta piatra?! In lumina cerului cu nori alburii reflectati pe piatra stralucinda rasar muguri, frunze si flori.
Dar oamenii cum inprimaveresc? Au ei radacini, muguri, frunze si flori ? Au o piatra infratita sa inprimavereasca cu ea odata? Un pamant in care sa incolteasca asezand picioarele in reavanul lut?
Nu au.
Oamenii nu inprimaveresc decat cu cuvinte. Cuvinte de lut, de pamant, de muguri, de frunze si flori.
Si uneori de iubire. Dar atunci nu mai sunt oameni. Atunci sunt ingeri.
Dar oamenii cum inprimaveresc? Au ei radacini, muguri, frunze si flori ? Au o piatra infratita sa inprimavereasca cu ea odata? Un pamant in care sa incolteasca asezand picioarele in reavanul lut?
Nu au.
Oamenii nu inprimaveresc decat cu cuvinte. Cuvinte de lut, de pamant, de muguri, de frunze si flori.
Si uneori de iubire. Dar atunci nu mai sunt oameni. Atunci sunt ingeri.
sâmbătă, 8 martie 2014
ziua femeii si pleoapa lui Dumnezeu
pentru mine ziua femeii era asociata cu ziua mamei.asa am invatat eu in copilaria mea, pe 8 martie e ziua mamei.apoi a aparut ziua femeii, nu sunt sigur cand.nu mai tin minte daca atunci cand eram la gradinita se organizau serbari de ziua mamei.dar cand eram la scoala in ciclul primar, si dupa aceea, se organizau serbari.la caminul cultural din sat. pe o scena de lemn, cu miros proaspat de petrol. ne ingramadeam in spatele cortinei, toti kinderii dintr-o clasa. cortina, cu niste inele pe ea, atarnata pe o teava metalica , nu era decat o bucata de catifea de culoarea visinei putrede, care niciodata nu ajungea sa se inchida la mijloc.pe acolo se itia" prezentatorul" sa vada daca s-a umplut sala si daca se poate incepe.stateam acolo, in spatele cortinei toti copii frumos imbracati si aranjati, cu inima cat un purice sa ne vina randul .toti recitam cate o poezie mai lunga sau mai scurta, cu emotie.tema era desigur femeia, in special mama, poeziile atribuite de profesoara de romana fiecaruia dupa capacitatea lui.unii uitau textul, sau se blocau cand vedeau atata lume ca se holbeaza la el/ea.si cereau ajutorul profesoarei de romana, ascunsa dupa perdea.se uitau intrebatori la ea si asteptau minunea, care sa il faca sa revina, sa isi spuna "zicerea".unii duruiau in viteza ce aveau de spus si plecau la fel de grabiti, uitand sa faca si reverenta de final.altii recitau ca la examenul de actorie, patetic, spre mandria muma-sii din sala. vai de copilul care uitase poezia .si-o lua de la mama-sa pentru ca o facuse de ras. ne derulam toti in fata spectatorilor, ca un carusel cu kinderi recunoscatori ca au mame pe care le iubesc .urmau si aplauzele dupa fiecare recitare.sala plina aplauda cu bucurie, frenetic.se mai intrebau in sala unii pe altii, a cui este asta? ca tare frumos recita.
urma si circul cu daruitul cadourilor.fiecare copil, aducea la scoala cu o saptamana inainte, cadou pentru mama lui. in mare parte erau niste materiale la metru cumparate pentru rochii, costume, de toate culorile si gusturile. pentru ca atunci era la moda sa iti cosi hainele, mai mult la comanda si nu ca acum sa iti iei la reducere de la takko.practic toate erau cumparate din nevoie, convertite ad-hoc in cadouri de 8 martie.in general erau ambalate in pungi transparente, si etichetate neaparat cu numele mamei careia ii apartine.si incepea strigare ca la licitatie, numele si cadou, rar mai era si cate o floare asociata cu pachetul. se uitau mamele unele la altele, spionau ce are aialalta in sacosa, cu invidie nevinovata. noi, kinderii multumiti ca s-a terminat, o uscheam afara sa inprimaverim cu o joaca .mamele plecau acasa multumite ca au muguri, daca nu chiar aripi.
acum totul s-a schimbat.acolo la sat nu se mai organizeaza nici o serbare. la oras e o industrie.serbarea se tine in restaurante, fara sa mai recite copii. acum recitalul este interpretat de cate o trupa de striperi uleiati, care recita poezii indecente, in aplauzele "femeilor neinmugurite si neinnaripate".pleoapa lui Dumnezeu se inchide pentru o noapte.
urma si circul cu daruitul cadourilor.fiecare copil, aducea la scoala cu o saptamana inainte, cadou pentru mama lui. in mare parte erau niste materiale la metru cumparate pentru rochii, costume, de toate culorile si gusturile. pentru ca atunci era la moda sa iti cosi hainele, mai mult la comanda si nu ca acum sa iti iei la reducere de la takko.practic toate erau cumparate din nevoie, convertite ad-hoc in cadouri de 8 martie.in general erau ambalate in pungi transparente, si etichetate neaparat cu numele mamei careia ii apartine.si incepea strigare ca la licitatie, numele si cadou, rar mai era si cate o floare asociata cu pachetul. se uitau mamele unele la altele, spionau ce are aialalta in sacosa, cu invidie nevinovata. noi, kinderii multumiti ca s-a terminat, o uscheam afara sa inprimaverim cu o joaca .mamele plecau acasa multumite ca au muguri, daca nu chiar aripi.
acum totul s-a schimbat.acolo la sat nu se mai organizeaza nici o serbare. la oras e o industrie.serbarea se tine in restaurante, fara sa mai recite copii. acum recitalul este interpretat de cate o trupa de striperi uleiati, care recita poezii indecente, in aplauzele "femeilor neinmugurite si neinnaripate".pleoapa lui Dumnezeu se inchide pentru o noapte.
vineri, 28 februarie 2014
exercitiu de memorie
Nu mai tinea minte nimic din
memoria ultimelor ani.Isi aducea aminte insa
foarte bine intamplarile din copilarie si tinerete.Copilarie inceputa
greu, la zece ani insotindu-l pe tatal sau, in drumurile lungi cu caruta, intre
Ocnele Mari si Sibiu.Adormea in miezul noptii, ramanea doar tatal sau sa
conduca in noapte, tatal sau singur si caii ii bucurau copilaria.
Apoi, mai tarziu, a facut drumul asta singur de cateva zeci de ori.
Pana cand se intorcea de la
Sibiu, intr-o noapte.Daca ar fi avut minte si ar fi ascultat de omul acela care-i spusese ca sunt
rusii mai in vale si iau tot.Dar nu a ascultat .Si l-au oprit.Si i-au luat si
caruta si caii.Au ramas in curtea conacului unde ocupasera rusii.El a plecat
singur pe jos pana acasa.
A plans o saptamana . Dormea putin. Visa numai cai.
Apoi s-a terminat razboiul,
apoi a venit schimbarea banilor si a ramas cu bani in pod .Saci de bani si
cutii pline cu bani, bancnote.Dupa aceea l-au dus "rosii" in Delta la taiat stuf.Acolo a
cunoscut-o pe Ea.
Le-au venit copii, si iar
s-au intors americanii .Iar de aici a uitat.
miercuri, 26 februarie 2014
lupii negri
era prea tarziu pentru a mai folosi drumul pietruit, asa ca Ilinca se hotari sa o ia pe scurtatura dintre cele doua sate pentru a ajunge acasa mai repede.isi pregatise un mic bagaj, doar o sacosa, cateva lucruri de care mai avea nevoie, in noua casa in care se mutase doar de un an, dupa ce se maritase, mai mult lucruri pe care le iubea, erau amintirile ei din casa parinteasca si nu se putea desparti de ele...soarele coborase mult, numai de nu ar prinde-o noaptea, caci nu prea mai facuse de prea multe ori drumul asta care trecea si pe langa un palc de padure...a urcat dealul pana la biserica, a grabit pasul si obosise, sus aici isi trase sufletul pentru cateva minute.
apoi continua .acum trebuia sa iasa din sat si sa coboare valea , inca un deal si ajungea acasa, unde o astepta barbatul si copilul ei .isi potrivi pasul mai repejor, doar sa ajunga cu lumina de zi.ii era frica de intuneric.de intunericul noptii, a mai patit o data asta, cand a trebuit sa plece noaptea, vedea tot felul de umbre, i se parea ca se aud zgomote, apoi isi facea singura curaj, doar gandurile si imaginatia ei, isi facea cruce cu limba in cerul gurii, asa o invatase mama ei, dar ..nu era nimeni.
gata ...acum drumul a ajuns langa padure ,e putin mai rece, curaj ca nu e nimeni isi zicea in gand, curaj!
parca e frig, sa imi asez mai bine broboada pe cap, o scoase din sacosa si o arunca cu infrigurare peste cap si umeri, ah, acum e mai bine , e mai cald.
uh ..e ceva in spate, parca il simt ca ma priveste, iarasi prostii, taci si continua drumul, fa-ti cruce ca nu e nimeni, nu te urmareste nimeni, doar imaginatia ta, am trecut valea, gata trebuie sa urc si dealul si ajung.
se linisti, dar ii era frica sa intoarca capul, parca ceva se auzea in spatele ei.
brusc intoarse capul si inmarmuri..ah, Doamne ? o lupoica cu trei pui erau in urma ei, la cativa metri, s-au oprit cand ea a intors capul, nu se poate, putin mai aveam sa ajung acasa, ce ma fac acum Doamne? nu tip.
o caldura mare a cuprins-o in tot corpul, apoi o raceala si un ghem in stomac, atata mi-a fost.broboada ii aluneca de pe cap si se tiria pe pamant.se opri si cand pleca din nou observa ca broaboada era mai grea .intoarse capul si puii erau cu labele pe ciucurii broboadei.in spate, mama lor. trase usor de basma si ramasera in urma .jumatate de cale mai aveam, de ce Doamne nu am plecat mai devreme? era intuneric.
i se intuneca si capul, nu mai gandea coerent.
am ajuns in marginea satului .gata .au plecat. multumesc Tie Doamne.
acasa cand a ajuns a spus povestea cu greutate, printre lacrimi.apoi nu a mai dormit.apoi nu a mai putut vorbi.se uita intr-un punct fix si cand se lasa intunericul se intrista.a mai trait doar doua saptamani.dupa care a murit.unii ziceau ca de frica.
apoi continua .acum trebuia sa iasa din sat si sa coboare valea , inca un deal si ajungea acasa, unde o astepta barbatul si copilul ei .isi potrivi pasul mai repejor, doar sa ajunga cu lumina de zi.ii era frica de intuneric.de intunericul noptii, a mai patit o data asta, cand a trebuit sa plece noaptea, vedea tot felul de umbre, i se parea ca se aud zgomote, apoi isi facea singura curaj, doar gandurile si imaginatia ei, isi facea cruce cu limba in cerul gurii, asa o invatase mama ei, dar ..nu era nimeni.
gata ...acum drumul a ajuns langa padure ,e putin mai rece, curaj ca nu e nimeni isi zicea in gand, curaj!
parca e frig, sa imi asez mai bine broboada pe cap, o scoase din sacosa si o arunca cu infrigurare peste cap si umeri, ah, acum e mai bine , e mai cald.
uh ..e ceva in spate, parca il simt ca ma priveste, iarasi prostii, taci si continua drumul, fa-ti cruce ca nu e nimeni, nu te urmareste nimeni, doar imaginatia ta, am trecut valea, gata trebuie sa urc si dealul si ajung.
se linisti, dar ii era frica sa intoarca capul, parca ceva se auzea in spatele ei.
brusc intoarse capul si inmarmuri..ah, Doamne ? o lupoica cu trei pui erau in urma ei, la cativa metri, s-au oprit cand ea a intors capul, nu se poate, putin mai aveam sa ajung acasa, ce ma fac acum Doamne? nu tip.
o caldura mare a cuprins-o in tot corpul, apoi o raceala si un ghem in stomac, atata mi-a fost.broboada ii aluneca de pe cap si se tiria pe pamant.se opri si cand pleca din nou observa ca broaboada era mai grea .intoarse capul si puii erau cu labele pe ciucurii broboadei.in spate, mama lor. trase usor de basma si ramasera in urma .jumatate de cale mai aveam, de ce Doamne nu am plecat mai devreme? era intuneric.
i se intuneca si capul, nu mai gandea coerent.
am ajuns in marginea satului .gata .au plecat. multumesc Tie Doamne.
acasa cand a ajuns a spus povestea cu greutate, printre lacrimi.apoi nu a mai dormit.apoi nu a mai putut vorbi.se uita intr-un punct fix si cand se lasa intunericul se intrista.a mai trait doar doua saptamani.dupa care a murit.unii ziceau ca de frica.
duminică, 23 februarie 2014
miercuri, 19 februarie 2014
I can die happy--->Mahala Rai Bandi (poveste de feisbuk)
Monoglutamat de sodiu.Petronela Rotar shared isteria la femei.Sandel Spanu si Memorial Marian Corjos.Reketes Cristian like this.Silvia Murgescu si catararea pe munti.Adrian Duruleanu Schiop si romanul unui homesexual.Sorin Ave :Masivul Cehlau .Maria Timuc editorial in Jurnal National.Iv cel Naiv un Tip Fictiv,sms 345.Marius Grozea added 4 news photos to the album Holbaviene .Solidaritatea Sanitara Galati.Mircea Branda Photography.Casa de Cultura.Ziarul Metropolis .Natha Yoga center.Harta fotografilor din Romania.Domnisoara Christine.Adamescu Cezarina.Wedding -albume digitale Brasov.Stefanita Dan shared Divertismentonline's video.Adrian Petrisor Sibiu part 2.Gabriela Vlaicu shared Mihai Moiceanu's photos.Union Jack.Gabriela Manci.Sebastian Cochinescu .Petronela Rotar:Lasati copii sa fuga de acasa.Veste poveste .Photosetup :si reduse cu cadou.Anca Buzatu: O timisoareanca provoaca Amsterdamul.Cornelia Anghel via Printesa Urbana.Ioana Secan;Buna dimineata.Discovery Romania.Mihai Grigorescu liked this.Angela Ribinciuc :Daca esti femeie esti proasta.Remus Tiplea updated his cover photo.Indila -Dernier dance.Gavarza Alexandru ;Impotriva extragerii gazelor de sist la Barlad.Din Online :Te culci cu mine ?Sorin Ave:Romania a treia tara ca independenta energetica .De ce n-am sa votez niciodata Crin Antonescu .Ionel Onofras:Portretul unei priviri.Dreamstime.Libris.Evolutiv Consultant Network.Viorel Lupu:Happy'sor.Bute Vasile :Habibi I love you .Lili Simi T :Anuntul telefonic.Marcela Vieru liked this :Sensibilitatea materializata intr-o casa de artist ravasitoare .Zonga.Daniel Guyaux.Sanjoy Gosh.Mihai Bendeac cu si fara chiloti.IC movie info.Discovery Romania.Cursuri Photocover.Ceasuri de mana ieftine .Concurs.Carturaresti via Sapte seri .Bancuri de colectie's photo.Romani uniti-va's photo.Pyramid Ville.Paravion.ro.;Romania incepe sa apara din ce in ce mai happy.Steve Cuno;I have discovered Danish Fontina cheese.I can die happy.Anca Buzatu ;Zabracadabra .Mahala Rai Bandi .
vineri, 14 februarie 2014
trenul de mare viteza
ce sa zic ? ca imi era frica si incercam de vreo doua luni sa caut ce este mai bine, sa nu o gresesc, sa scap intreg ?! sa spunem si asa! ..aveam o problema si trebuia rezolvata, una medicala, un input nu prea placut , deloc...chiar deloc..nu mai avusesem de a face direct cu gasca asta in halate albe, titrata, sunt din alta lume , nu apartin lumii mele cotidiene ...dar trebuia sa o fac ,se agrava, se insista ca e tarziu , ca poate deveni o urgenta ,si atunci ..do it ,men! usor de zis, greu de facut !nu am dormit deloc cu o noapte inainte, daca nu isi da seama ca am palpitatii ?!,ca am un puls cam aiurea ,care creste precum euro cand romanii se lenevesc.. daca si iarasi daca ...a doua zi insa s-a schimbat treaba,fata aia de la receptie draguta ,poftiti domnule ,ehe alta lume ,la privat , dai banu dar stii ca au grija de tine ,nu cum mi-a spus aia de la spital militar,anestezista ,ce nume idiot avea ,coditza ,"bai ,cand ai de gand sa slabesti?ca nu imi plac grasii",dna doctor dar nu am venit aici la spectacol de streaptese ,ori sa ne futem ,ce dracu ?!..am venit sa vezi ce poti face pentru mine .am intrat in clinica ,un verzuliu placut peste tot ,verdele este cea mai odihnitoare culoare , culoarea mugurilor, pana si la asta s-au gandit arhitectii care au proiectat, curat, impecabil , enervant de curat,enervant de amabili toti ..bai ce inseamna sa ai sef privat ,sa iti titie curul ca maine esti out daca nu esti inscris pe traiectorie ...daca nu respecti, daca nu zambesti , daca te apuca nervii ca proasta si tipi ,sau si mai nazist sa spui ca nu iti plac grasii ,buni si astia la sapun,'madam coditza'...so...pregatire ,analize ,asteptare vreo cateva ore ...a zis domnu doctor sa va transmit ca la 13.00 sau 14.00 o sa va opereze , o jumatate de xanax inainte ,sa nu ai ganduri negre...13 e fatidic ,cu 14 am eu o chestie ,ca nu imi aduce noroc , mai bine ii ziceam doctorului ...pe la 13 si 10 o alta asistenta vine si imi zice ,"abia dupa 14 ne facem griji" wow ,ce bine ,nu e 14 in cap ,e trecut , e peste ,deci scap....la 14.30 fix o tai catre sala ,fluierind fara frica ,cu incredere in doctorul care o sa ma opereze ..incredere oarba ,trec de filtru repede ,abia cand intru si vad masa albastra si neoanele si un monitor mare de 105 ,pe care defila o interventie ,m-am cam albit , dar nu mai aveam timp,asa lungit ,va legam aici,ganditi-va la ceva frumos ,..ah asta nu am luat-o in calcul ,ca o sa imi spuna sa ma gandesc la ceva frumos ,nu am pregatit-o dinainte ,chiar ...ne gandim vreodata oare ca asta e inainte de?....ca e ultima imagine ,la ce ar trebui sa ma gandesc ,ca fiind ultima secventa ?, dracu, ca oricum nu mai stii dupa, nu o iei cu tine ,sa treci styxul, bilet de intrare dincolo, ... , cred ,zic si eu ,de acum nu mai conteaza .Punct.
ma trezesc ca dintr-un somn lung si odihnitor ,asa cand vii de departe ,si esti frant ,imi striga cineva numele ,il aud mai incet ,din ce in ce mai tare, o data, de doua ori , Lumina ..iarasi Lumina.Se misca toti in jurul meu, e 18 si 10, mama mia, cand a trecut atata timp?!! ...Nevasta mea apare si ea ,imbracata in costum de doctor , cu bonetica in cap, ce bine ii sta, e reala , "ce faci? "biiiiiiiinnnnnneeeeeee"mormai , "e sase si un sfert", nu realizez de ce imi spune asta acum, apoi am inteles ...se speriase pentru ca nu i s-a spus nimic despre mine pana nu a venit sa ma vada, in loc de o ora si jumatate a durat aproape patru ore ,i-au trecut o mie de ganduri, de trenuri de mare viteza, prin creier, trenuri care taiau in carne vie, semne ramase pe mainile ei dupa ce se "automutilase"numai ca sa nu urle de durere !e bine, inseamna ca inca ma iubeste !!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)