spanioleoiaca de la ghiseu si Dumnezeul fotografilor

Vizitam Spania pentru a doua oara ... numai in partea de nord am fost.Prima data  la Gijon, iar a doua oara la Bilbao. 
Nu o sa povestesc despre cat de frumoase sunt orasele amandoua . Pentru ca sunt frumoase. Arhitectura veche, amestecata armonios cu cea noua. Iar despre muzeul Gughenheim din Bilbao .. Este un vis de arhitectura pe masura artei pe care o gazduieste.
Sa revenim.
Impreuna cu Ducu pe aeroportul din Zaragoza. Ne intorceam dupa zece zile frumoase de concediu. Si dupa o jumatate de noapte dormita in Zaragoza, deoarece avioane low cost nu erau direct din Bilbao.
Am ajuns devreme in aeroport pentru ca Ducu, fiind mai prudenta, mi-a cerut sa luam o rezerva de timp mai mare. Daca era dupa mine alergam pe pista dupa avion. Pentru ca si Zaragoza mi se parea o atractie. Si deja incepusem sa adulmec harti pentru a vedea macar o biserica inainte de a parasi orasul...
Aeroportul este mic, doar doua linii de check-in. Parea cam pustiu pentru un oras mare. Un aeroport mai mult pentru avioane curse interne, care se vedeau pe piste, din alea cu elice, de cateva persoane si nicidecum pentru international. Impresia de "aeroport de cartier "era accentuata si de vegetatia lipsa, desert si cateva tufe de plante tepoase . In rest liniste. Angajatii  vorbesc doar spaniola, eu nu stiu o boaba, o sa fie dificil.
Am ajuns prea devreme. Bem cate o cafea la minibarul din aeroport unde am dat o avere pentru leafa mea de roman din Romania.Daca vedeam biserica mai economiseam ceva bani...
Gata..Intram pe linia de check-in. Eu de o parte. De cealalta o subtirica spanioloiaca, frumusica as zice. Bafta mea ca vorbeste engleza.
Ii arat biletele,este ok.Trece la bagaje. Imi zice sa trec primul  troler prin cadrul de masura.Trece usor, stiam ca nu depasesc pentru ca le cantarisem inainte. Trec si la al doilea, trece si asta  la fel de usor, chiar mai usor decat primul. Unul avea 9.1  si celalalt 8.3 .
In spatele nostru o coada de romani. Se aglomerase. Se vorbea numai romaneste. Se intorceau acasa. Unii se vedeau ca se intorc  de la munca. Alte fete cam bronzate, nu prea as zice.
Aproape sa zica ok spanioloaica de dupa ghiseu cand zareste geanta mea de umar.Ce ai acolo ? Aparate foto. Dar nu e o problema, zic eu. Am venit cu aceeasi companie . La Bucuresti mi s-a zis ca se accepta daca am numai aparate foto. Si a inceput ....
Imi spune ca trebuie sa le scot si sa le introduc in trolere. Ii zic ca nu cunoaste procedurile, sa verifice inca o data. Se duce si verifica si se intoarce mai acra, deja se facuse urata. Randul de romani era deja de vreo suta cincizeci de persoane. Imi spune sa execut operatia ca ma asteapta compatriotii mei. Fix pix o interesa de romanasii mei.
Si incep, incet . Scot camera video,care e mai usoara, aleg trolerul cu care sa o imperechez din priviri, nu mai stiam care e mai greu, apoi imi aduc aminte ca al sotiei .Pun pe cantar trolerul si camera video cu incarcatorul peste el , privirile mele in ruga catre cer, sa nu depaseasca,  mai aveam doar vreo cativa euro cash, raspunsul lui Dumnezeu :10.00 . Spanioloiaca se innegreste, dar nu zice nimic. Cred ca isi zice ca nu pot avea atata noroc si la al doilea. Ea nu stie ca exista un Dumnezeu al fotografilor.
Execut similar operatiunea cu al doilea .Scot aparatul foto si incarcatorul, asta era mai greu, stiam gramajele din cartea tehnica. Dar nu facusem operatia de imperechere pentru ca nu ma asteptasem la asta. Sincer va spun, am inlemnit si eu.Raspunsul cantarului a fost: 10.00.
Multumesc tie  Dumnezeu al fotografilor! 
Spanioloaica cea urata se adreseaza catre mine cu cuvinte repezi cazand ca bolovanii in avalansa in Carpati, Ducu ma intreaba ce zice, eu ii spun ca nu inteleg, cum adica nu intelegi? ma dumiresc ca vorbea in spaniola, de nervi uitase sa vorbeasca in engleza...Ii spun calm, printre dinti, sa se adreseze in engleza. Romanasii in spate nu ziceau nimic. Abia la iesirea din aeroport la Bucuresti am inteles de ce nu au vociferat deloc.
Asteptam pe trotuar,in fata aeroportului, masina care sa vina sa ne ia sa ne duca la Galati. 
O alta masina, un Logan cu numar de Dambovita, opreste in dreptul nostru, se deschide geamul din dreapta  si tipul de pe scaun  imi zice :"Sefu, sefu.."ma gandesc ca e vreunul de la combinat de la mine.."Mi-ai placut la Zaragoza cum i-ai tras-o lui aia in mecla!". Inchide geamul si pleaca ...
Imi dau seama ca si ei au nevoie de  un Dumnezeu al imigrantilor romani.
Nu cred ca si-au dat sema ca nu am premeditat  si ca Dumnezeul fotografilor vegheaza...

a inprimaveri

Primavara...Adica prima vara. Unica pentru ca e prima. E atunci cand omatul laptos se prelinge in norii cerurilor. Si acestia devin alburii. E atunci cand copacii inprimaveresc cu muguri, frunze si flori. Cand pietrele inprimaveresc cu ascunsa poveste a iernii trecute. Cu statornicie mai inprimaveresc pietrele. Uite firul ierbii care inprimavereste cu un colt. Un colt mic alb care se infrateste cu piatra. Cu pamantul din care rasare. Cata iubire e intre el, firul de iarba,coltul lui inpamantenit si pamantul pe care sta piatra?! In lumina cerului cu nori alburii reflectati pe piatra stralucinda rasar muguri, frunze si flori.
Dar oamenii cum inprimaveresc? Au ei radacini, muguri, frunze si flori ? Au o piatra infratita  sa inprimavereasca cu ea odata? Un pamant in care sa incolteasca asezand picioarele in reavanul lut?
Nu au.
Oamenii nu inprimaveresc decat cu cuvinte. Cuvinte de lut, de pamant, de muguri, de frunze si flori.
Si uneori de iubire. Dar atunci nu mai sunt oameni. Atunci sunt ingeri.

ziua femeii si pleoapa lui Dumnezeu

pentru mine ziua femeii era asociata cu ziua mamei.asa am invatat eu in copilaria mea, pe 8 martie e ziua mamei.apoi a aparut ziua femeii, nu sunt sigur cand.nu mai tin minte daca atunci cand eram la gradinita se organizau serbari de ziua mamei.dar cand eram la scoala in ciclul primar, si dupa aceea, se organizau serbari.la caminul cultural din sat. pe o scena de lemn, cu miros proaspat de petrol. ne ingramadeam in spatele cortinei, toti kinderii dintr-o clasa. cortina, cu niste inele pe ea, atarnata pe o teava metalica , nu era decat o bucata de catifea de culoarea visinei putrede, care niciodata nu ajungea sa se inchida la mijloc.pe acolo se itia" prezentatorul" sa vada daca s-a umplut sala si daca se poate incepe.stateam acolo, in spatele cortinei toti copii frumos imbracati si aranjati, cu inima cat un  purice sa ne vina randul .toti recitam cate o poezie mai lunga sau mai scurta, cu emotie.tema era desigur femeia, in special mama, poeziile atribuite de profesoara de romana fiecaruia dupa capacitatea lui.unii uitau textul, sau se blocau cand vedeau atata lume ca se holbeaza la el/ea.si cereau ajutorul profesoarei de romana, ascunsa dupa perdea.se uitau intrebatori la ea  si asteptau minunea, care sa il faca sa revina, sa isi spuna "zicerea".unii duruiau in viteza ce aveau de spus si plecau la fel de grabiti, uitand sa faca si reverenta  de final.altii recitau ca la examenul de actorie, patetic, spre mandria muma-sii din sala. vai de copilul care uitase poezia .si-o lua de la mama-sa pentru ca o facuse de ras. ne derulam toti in fata spectatorilor, ca un carusel cu kinderi recunoscatori  ca au mame pe care le iubesc .urmau si aplauzele dupa fiecare recitare.sala plina aplauda cu bucurie, frenetic.se mai intrebau in sala unii pe altii, a cui este asta? ca tare frumos recita.
urma si circul cu daruitul cadourilor.fiecare copil, aducea la scoala  cu o saptamana inainte, cadou pentru mama lui. in mare parte erau niste materiale la metru cumparate pentru rochii, costume, de toate culorile si gusturile. pentru ca atunci era la moda sa iti cosi hainele, mai mult  la comanda si nu ca acum sa iti iei  la reducere de la takko.practic toate erau cumparate din nevoie, convertite ad-hoc in cadouri de 8 martie.in general erau ambalate in pungi transparente, si etichetate neaparat cu numele mamei careia ii apartine.si incepea strigare ca la licitatie, numele si cadou, rar mai era si cate o floare asociata cu pachetul. se uitau mamele unele la altele, spionau ce are aialalta in sacosa, cu invidie nevinovata. noi, kinderii multumiti ca s-a terminat, o uscheam afara sa inprimaverim cu o joaca .mamele plecau acasa multumite ca au muguri, daca nu chiar aripi.
acum totul s-a schimbat.acolo la sat nu se mai organizeaza nici o serbare. la oras e o industrie.serbarea se tine in restaurante, fara sa  mai recite copii. acum recitalul este interpretat de cate o trupa de striperi uleiati, care recita poezii indecente, in aplauzele "femeilor  neinmugurite si neinnaripate".pleoapa lui Dumnezeu se inchide pentru o noapte.