Într-un târziu Maria s-a hotărît
să își ia acea zi liberă de la serviciu
și să rezolve provocarea, cum se spunea mai nou acum in limbajul
corporatiștilor, la care lucra de câțiva ani buni. Știa că orice amânare nu ar fi
făcut decît să lungească boala și ar fi adus necazuri și mai mari. Așa ca a
făcut cerere de liber, a semnat-o la șefi și a bifat primul pas in programul pe
care îl gândise.
Pasul următor era sa il anunțe pe Petru, soțul ei. Așa că
joi seara, în timpul cinei, la care el întârziase, așa cum făcea mereu de ceva
timp, după ce au discutat câteva subiecte banale, l-a anunțat pe un ton neutru
– Mâine să lași mașina acasă pentru ca m-a anunțat sora mea că mama e bolnavă,
vreau să merg să o văd … Mi-am luat o zi liberă, voi pleca în jur de nouă, o să
mă întorc pe seară, la șapte-opt, e lumină incă afară, stai fără grijă, o oră
de condus nu este mare lucru.
Petru a acceptat, în sinea
lui nu ar fi vrut să îi mașina, planul lui pentru ziua urmatoare era altul, dar
nu avea ce să facă. Se putea face un alt plan, nu era o problema.
Era vorba despre mama ei, nu se
discuta, mai ales că atunci când
au trebuit să ia pe fratele lui să îl infieze, aceasta a fost cea care a
susținut cauza, pentru că Maria se opusese
de la bun început și a trebuit să treacă
o perioadă lungă de timp in care ea să se acomodeze cu ideea că il va crește pe cumnatul ei ca pe propriul
copil.
Povestea era cam așa, tatăl
lui Petru, cunoscut ca mare crai, l-a rugat înainte de moarte, să îi promită că
va avea grijă să îl crească pe fiul lui
nelegitim făcut cu una tinerică, frumusică foc, însă fără minte. Ba chiar l-a
rugat să il infieze, știut fiind că cei doi nu puteau avea copii, după ce cheltuiseră o avere să aibă un moștenitor.
Pentru că a promis, Petru așa a și făcut
dupa moartea fulgerătoare a bătrânului , a mers și vorbit cu tânara fată, i-a
explicat dorința de pe patul de moarte a bătrînului, au întocmit formele
legale, așa că cei doi frați după tată au ajuns tată și fiu. Nu încape îndoială
că tânăra chiar se bucura că a scăpat si
a devenit din nou liberă, fără responsabilități . Putea fi un nou început,
poate mai bun, după ce ratase cu bătrânul căruia îi voia averea de fapt, dar
moartea subită a acestuia îi stricase planurile.
A doua zi, s-au trezit amândoi
dis-de–dimineață.
La cafea, împreună, au discutat despre câteva mărunțișuri, așa cum făceau
de cincisprezece ani, ce repede au trecut!,
o rutină zilnică, uite însă că
amândoi împlineau patruzeci de ani anul acesta…Petru a plecat grăbit la
serviciu, îl lua un coleg cu mașina, nu voia să întîrzie, avea responsabilitate
acum, era șef peste autobaza aia, o
gramadă de șoferi, o adunătură, proverbială fiind și seriozitatea lor.
Maria a rămas singură în casă. o năpădiseră
gândurile, o emoție puternică o cuprinse, - Și dacă este adevarat?! Ea ce o să
facă? Cum va trece peste acest moment? Va avea puterea să treacă? Se gândi și
la copilul pe care îl crescuse și care se atașase de ea mai mult decât de
tatăl-frate, copil pe care acum îl iubea
enorm. Ar fi fost o greșeală să nu il accepte. S-a bucurat un moment, s-a
inveselit si luminat la față. Perechea aia de guguștiuci au apărut la geam la
bucătărie și se tot jucau, giugiuleau cu
tandrețe, ei îi inflori un zâmbet in colțul gurii și începu să se
pregătească. Așa cum planuise!
S-a urcat in mașină și a
plecat, a dus-o în curte la cea mai buna prietenă. A parcat-o la umbra unui nuc
mare . A incuiat mașina și apoi poarta, îi dăduse o dublură de la chei, cu o zi
înainte. A trebuit să mearga pe jos, pâna la stația de taxi. S-a urcat grabită
in mașină, i-a indicat șoferului adresa de acasă. L-a rugat să o ducă pâna în
fața scării de bloc, plătea suplimentar, știind că mulți taximetriști refuzau,
accesul la străduța unde locuiau fiind foarte întortocheat.
A urcat scara până la etajul
unu și cu mâna tremurândă a scos cheile din geantă. De-abia își putea stăpâni
emoțiile. A deschis ușa și a intrat în apartament. Nimeni….. A privit la ceasul
din perete era aproape ora unsprezece. Uite că nu este adevărat, oamenii aceia
care i-au spus ce i-au spus poate că le-a vrut de fapt răul. S-a așezat in
fotoliul din sufragerie, o dulce mulțumire o cuprinse. A deschis televizorul pe
un post cu filme, a dat sonorul aproape de minim . Se uita la televizor, mereu
gândul îi fugea in altă parte, apoi revenea, își făcea curaj singură.
A tras unul din cele șase
scaune așezate împrejurul mesei din
sufragerie, pe cel care era singur, în capul mesei. A ridicat sus de vreo câteva
ori fața de masă grea, cu canafi, care
venea mereu înapoi fiind făcută dintr-un material gros și catifelat, cu culori
închise de albastru și maro, presarate cu galben, cu un desen floral, era primită
cadou de la nașii lor, cam demodată acum.S-a așezat în genunchi, a
intrat nu atât de usor sub masă, se mai ingrășase între timp, s-a ghemuit, dar
a încăput, asta era bine. A tras scaunul, agățându-l de picioarele din față,
apoi și fața de masă a coborât-o jos, pe scaun. Intact, la fel ca înainte.
Proba functioneaza. A ieșit , s-a așezat
din nou in fotoliu, a închis
televizorul, ce prostie!, nu trebuia să îl deschidă.
A pregatit din nou scaunul si fața de masă. Le-a
tras și așezat. Era îmbujorată, frumoasă și puternică. Trebuia doar să
aștepte.
Să fi trecut vreo două ore pâna când aude zgomote la ușă, vocea lui Petru și o
femeie tânără chicotind. Țâșnește imediat sub masă, trage scaunul și fața de masă cum făcuse la repetiție, gata
sunt la locul lor, cei doi nu au avut cum să
observe sau să audă, au intrat la bucătărie prima dată, se miscase
repede, repetase de o sută de ori în zilele dinainte, nu luase in serios la
început, a crezut că e lumea rea, dar apoi îi spuseseră prea mulți, nu iese fum
fără foc, așa că voia să se convingă cu ochii ei. Cam intuneric acolo sub masă.
Aproape că își ținea respirația, să nu o simtă. Cei doi chicoteau la bucătărie.
Ea incerca să ghicească ce fac. Aha acum mănâncă, acum beau, acum râd cu
poftă…Timpul se oprise. Maria aștepta momentul să iasă…
Aha, acum au plecat la dormitor, la duș, se aud
cuvintele de dragoste a lui Petru, și ea languroasă – Iubi, fii cuminte, mai târziu, nu acum…ți-am spus să ai
răbdare..!
Maria nu a mai rezistat și a ieșit cu masa în cap
aproape…S-a darâmat totul in sufragerie și în mintea ei de femeie cuminte și
iubitoare. În dormitor au început țipetele, iubăreții luați prin surpindere nu
ințelegeau ce se intâmplă, -Iubi ce se întămplă, e cutremur?? …, Maria urlând
cu toată puterea s-a năpustit asupra curvei, direct de păr a agățat-o, Petru i-a
spus să se liniștească, curva țipa și ea să o scape, pâna la urmă, in șir
indian au coborât treptele scărilor in fugă, întăi curva, care era încă în chiloți si
un neglije rosu , dantelat, Petru din urmă speriat de moarte, și Maria
care venea amenințând … Urmărirea s-a terminat undeva în bulevard, unde dă
straduța mică.
Curva a luat un taxi si dusă a fost, Petru a
dormit vreo lună pe la sora sa, încercând să recâstige familia, nicidecum dragostea
Mariei, care nu a putut să îl mai ierte.
La vreo doi ani după aceea,
Petru a mers la emisiunea Din dragoste,
a venit caravana acasă pe străduța îngustă…. el i-a cerut iertare Mariei in
fața a mii de români…Degeaba, locuiesc împreună dar nimic nu mai este ca la
început.