sâmbătă, 18 martie 2017

masa din sufragerie


     Într-un târziu Maria s-a hotărît  să își ia acea zi liberă de la serviciu și să rezolve provocarea, cum se spunea mai nou acum in limbajul corporatiștilor, la care lucra de câțiva ani buni. Știa că orice amânare nu ar fi făcut decît să lungească boala și ar fi adus necazuri și mai mari. Așa ca a făcut cerere de liber, a semnat-o la șefi și a bifat primul pas in programul pe care îl gândise.
          Pasul următor  era sa il anunțe pe Petru, soțul ei. Așa că joi seara, în timpul cinei, la care el întârziase, așa cum făcea mereu de ceva timp, după ce au discutat câteva subiecte banale, l-a anunțat pe un ton neutru – Mâine să lași mașina acasă pentru ca m-a anunțat sora mea că mama e bolnavă, vreau să merg să o văd … Mi-am luat o zi liberă, voi pleca în jur de nouă, o să mă întorc pe seară, la șapte-opt, e lumină incă afară, stai fără grijă, o oră de condus nu este mare lucru.
        Petru a acceptat, în sinea lui nu ar fi vrut să îi mașina, planul lui pentru ziua urmatoare era altul, dar nu avea ce să facă. Se putea face un alt plan, nu era o problema.
Era vorba despre mama ei, nu se  discuta,  mai ales că atunci când au trebuit să ia pe fratele lui să îl infieze, aceasta a fost cea care a susținut cauza, pentru că  Maria se opusese de la bun început și a trebuit  să treacă o perioadă lungă de timp in care ea să se acomodeze cu ideea  că il va crește pe cumnatul ei ca pe propriul copil.
          Povestea era cam așa, tatăl lui Petru, cunoscut ca mare crai, l-a rugat înainte de moarte, să îi promită că va avea grijă să  îl crească pe fiul lui nelegitim făcut cu una tinerică, frumusică foc, însă fără minte. Ba chiar l-a rugat să il infieze, știut fiind că cei doi nu puteau avea copii, după ce  cheltuiseră o avere să aibă un moștenitor. Pentru că a promis, Petru  așa a și făcut dupa moartea fulgerătoare a bătrânului , a mers și vorbit cu tânara fată, i-a explicat dorința de pe patul de moarte a bătrînului, au întocmit formele legale, așa că cei doi frați după tată au ajuns tată și fiu. Nu încape îndoială că tânăra  chiar se bucura că a scăpat si a devenit din nou liberă, fără responsabilități . Putea fi un nou început, poate mai bun, după ce ratase cu bătrânul căruia îi voia averea de fapt, dar moartea subită a acestuia îi stricase planurile.
        A doua zi, s-au trezit amândoi dis-de–dimineață.
La cafea, împreună, au discutat despre câteva mărunțișuri, așa cum făceau de cincisprezece ani, ce repede au trecut!,  o rutină zilnică,  uite însă că amândoi împlineau patruzeci de ani anul acesta…Petru a plecat grăbit la serviciu, îl lua un coleg cu mașina, nu voia să întîrzie, avea responsabilitate acum, era șef peste  autobaza aia, o gramadă de șoferi, o adunătură, proverbială fiind și seriozitatea lor.      
       Maria  a rămas singură în casă. o năpădiseră gândurile, o emoție puternică o cuprinse, - Și dacă este adevarat?! Ea ce o să facă? Cum va trece peste acest moment? Va avea puterea să treacă? Se gândi și la copilul pe care îl crescuse și care se atașase de ea mai mult decât de tatăl-frate, copil  pe care acum îl iubea enorm. Ar fi fost o greșeală să nu il accepte. S-a bucurat un moment, s-a inveselit si luminat la față. Perechea aia de guguștiuci au apărut la geam la bucătărie și se tot jucau, giugiuleau cu  tandrețe, ei îi inflori un zâmbet in colțul gurii și începu să se pregătească. Așa cum planuise!
          S-a urcat in mașină și a plecat, a dus-o în curte la cea mai buna prietenă. A parcat-o la umbra unui nuc mare . A incuiat mașina și apoi poarta, îi dăduse o dublură de la chei, cu o zi înainte. A trebuit să mearga pe jos, pâna la stația de taxi. S-a urcat grabită in mașină, i-a indicat șoferului adresa de acasă. L-a rugat să o ducă pâna în fața scării de bloc, plătea suplimentar, știind că mulți taximetriști refuzau, accesul la străduța unde locuiau fiind foarte întortocheat.
      A urcat scara până la etajul unu și cu mâna tremurândă a scos cheile din geantă. De-abia își putea stăpâni emoțiile. A deschis ușa și a intrat în apartament. Nimeni….. A privit la ceasul din perete era aproape ora unsprezece. Uite că nu este adevărat, oamenii aceia care i-au spus ce i-au spus poate că le-a vrut de fapt răul. S-a așezat in fotoliul din sufragerie, o dulce mulțumire o cuprinse. A deschis televizorul pe un post cu filme, a dat sonorul aproape de minim . Se uita la televizor, mereu gândul îi fugea in altă parte, apoi revenea, își făcea curaj singură.
      A tras unul din cele șase scaune așezate împrejurul mesei  din sufragerie, pe cel care era singur, în capul mesei. A ridicat sus de vreo câteva ori  fața de masă grea, cu canafi, care venea mereu înapoi fiind făcută dintr-un material gros și catifelat, cu culori închise de albastru și maro, presarate cu galben,  cu un desen floral,  era primită  cadou de la nașii lor, cam demodată acum.S-a așezat în genunchi, a intrat nu atât de usor sub masă, se mai ingrășase între timp, s-a ghemuit, dar a încăput, asta era bine. A tras scaunul, agățându-l de picioarele din față, apoi și fața de masă a coborât-o jos, pe scaun. Intact, la fel ca înainte. Proba functioneaza.  A ieșit , s-a așezat  din nou in fotoliu, a închis televizorul, ce prostie!, nu trebuia să îl deschidă.
A pregatit din nou scaunul si fața de masă. Le-a tras și așezat. Era îmbujorată, frumoasă și puternică. Trebuia doar să aștepte.   
Să fi trecut vreo două ore pâna când  aude zgomote la ușă, vocea lui Petru și o femeie tânără chicotind. Țâșnește imediat sub masă, trage scaunul  și fața de masă cum făcuse la repetiție, gata sunt la locul lor, cei doi nu au avut cum să  observe sau să audă, au intrat la bucătărie prima dată, se miscase repede, repetase de o sută de ori în zilele dinainte, nu luase in serios la început, a crezut că e lumea rea, dar apoi îi spuseseră prea mulți, nu iese fum fără foc, așa că voia să se convingă cu ochii ei. Cam intuneric acolo sub masă. Aproape că își ținea respirația, să nu o simtă. Cei doi chicoteau la bucătărie. Ea incerca să ghicească ce fac. Aha acum mănâncă, acum beau, acum râd cu poftă…Timpul se oprise. Maria aștepta momentul să iasă…
Aha, acum au plecat la dormitor, la duș, se aud cuvintele de dragoste a lui Petru, și ea languroasă  – Iubi, fii cuminte,  mai târziu, nu acum…ți-am spus să ai răbdare..!
Maria nu a mai rezistat și a ieșit cu masa în cap aproape…S-a darâmat totul in sufragerie și în mintea ei de femeie cuminte și iubitoare. În dormitor au început țipetele, iubăreții luați prin surpindere nu ințelegeau ce se intâmplă, -Iubi ce se întămplă, e cutremur?? …, Maria urlând cu toată puterea s-a năpustit asupra curvei, direct de păr a agățat-o, Petru i-a spus să se liniștească, curva țipa și ea să o scape, pâna la urmă, in șir indian au coborât treptele scărilor in fugă, întăi curva, care era  încă în  chiloți si  un neglije rosu , dantelat, Petru din urmă speriat de moarte, și Maria care venea amenințând … Urmărirea s-a terminat undeva în bulevard, unde dă straduța mică.
Curva a luat un taxi si dusă a fost, Petru a dormit vreo lună pe la sora sa, încercând  să recâstige familia, nicidecum dragostea Mariei, care nu  a putut să îl mai ierte.

      La vreo doi ani după aceea, Petru  a mers la emisiunea Din dragoste, a venit caravana acasă pe străduța îngustă…. el i-a cerut iertare Mariei in fața a mii de români…Degeaba, locuiesc împreună dar nimic nu mai este ca la început.