joi, 7 iulie 2016

ordinul de incorporare




-Tu o sa faci armata cu cai de lemn si cu pusca din bete de rasarita, asa ii spunea bunicu-sau nepotului Alecu pe cand avea unsprezece ani….
Alecu era nepotul dupa prima fata,  casatorita devreme, cu unul morocanos si pus pe harta, facut inainte de a implini  ea varsta de 18 ani. Il alintau Lilisor, era usor peltic si sasait, nici mintea  nu  ii mergea prea mult, mereu isi bateau copii joc de el la joaca. La apusul soarelui intotdeauna venea plangand acasa, dupa ce il caftea vreunul mai bataios..
Nici la scoala nu prea a stralucit, cu mintea lui anapoda, isi dorea cai mereu, nici bunicii, nici ai lui nu au reusit sa cumpere vreodata cai, insa mereu cand nu mai putea de dorul cailor, lua cele doua pisici vargate, una a lui si cealalta a vecinilor, le inhama la un faras,  cu un bici usor din sfoara, le alerga prin curte si gradina pana pisicile innebunite, se slobozeau din stransoare si fugeau de rupeau pamantul, inspaimantate de sunetul farasului tarat in urma, lasand un nor de praf ca o cuadriga prin desertul arab….Bucuros, Alecu planifica urmatoarea intrecere, intr-o lume jumatate infantila, jumatate necunoscatoare..!
Mai tarziu, cand se apropia de douazeci de ani,  urmatoarea mare dorinta a lui a fost ca sa fie “luat”la armata, pe toti cei de seama lui ii incorporase,  numai pe el nu ..Si asta nu putea intelege de ce tocmai lui i se intampla asta.
Pana intr-o zi de sfarsit de iulie, calduroasa de nu puteai sa stai nici la umbra, veni postasul, un tip gras si transpirat, sa ii innmaneze ordinul de incorporare.

Alecu, nu mai stia pe ce lume este, de bucurie. Deschise hartia impaturita in doua si citi:
Romania
Ministerul Apararii Nationale
Unitatea Militara 01112

                             Catre,
                                      Domnul Alecu Sbingu
Va informam ca in conformitate cu legile statului Roman sunteti chemat la incorporare .Pentru aceasta va rugam sa va prezentati la Unitatea Militara 01112 din orasul Satu Mare, aflata pe strada Regiment 11 Siret, Bloc , I ,ap 169, etajul 7, Corp B, artilerie.
Neprezentarea dvs la data de 21 august orele 8.00 constituie contraventie si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 4 ani.

                                   Sef Stat Major
                             Lt.colonel Asaftei Matei        ‘’
Lua bucata de hartie cu mainile tremurande, in stomac avea un arici  si se duse direct la bunica-su sa i-o arate sa vada ca nu este un neica nimeni si ca l-au bagat si pe el in seama si l-au chemat la armata ca pe toti ceilalti tineri de varsta lui. Cine stie de ce l-au chemat mai tarziu, poate pentru ca era el mai special, si trebuia sa ii vina randul la o arma la care nu putea chema pe orisicine.
Bunica-su deschise hartia, o citi de vreo trei ori, o rasuci, si o citi din nou, in speranta ca nu mai scrie acelasi lucru probabil, dar degeaba.Era clar ca Alecu trebuia musai sa plece la armata .
Incepu pregatirile, ii facu valiza din lemn, lacuita, cu maner rosu.Ii scrise inauntru numele lui, Alecu Lilisor.
Ii pregatira toate cele trebuincioase, mama ii lua si ea cateva lucruri de trebuinta, taica su plecase demult, in Italia la munca, nu s-a mai intors , s-a incurcat acolo cu una cu cinci ani mai mare ca el si cu trei copii.
Zilele treceau si tot satul vuia ca pe Lilisor l-au chemat la armata, ca nu e o gluma, ca el chiar se pregateste, are si valiza de lemn.Toata lumea se mira cum de l-au chemat, sttindu-l mai inapoiat, dar cu armata nu te pui, te cheama, te duci.
Un zvon circula insa prin sat, dupa vreo doua saptamani, numai Alecu si ai lui nu-l auzisera. Cica era o gluma incorporarea asta, ca hartia fusese facuta de baietii Mariei, aia de avea pamanturile in arenda de la jumatate de sat. Aveau o masina de scris adusa din Germania, de la o sora de a ei, trimisa cadou pentru copii, ala mare facuse scoala de dactilografie. Ei ar fi scris ordinul, ca il semnasera si pusesera parafa cu stema Romaniei cu un ban de cinci lei, dat cu cerneala .Era si miscat putin sa nu se vada bine scrisul. Apoi au dat postasului doua beri si cincizeci lei sa duca ordinul lui Alecu la poarta.
Din zi in zi oamenii discutau ca este o gluma incorporarea sic a nu poate fi adevarata.
Alecu, insa,  isi vedea de  ale lui, se pregatea sa plece, inima ii batea in piept, facea exercitii cum isi ia ramas bun de la bunica- sa si maica-sa, si ele plangeau si il rugau sa nu plece decat dupa ce culeg  fasolele. Insa el raspundea ca nu se poate, ca tara il cheama, si nu te pui cu Statul.
In ultima zi, bunica-su isi calca pe inima si se duse la Maria la poarta sa intrebe daca nu cumva este o gluma facuta de copii.
A iesit Maria la poarta si i-a spus ca este o gluma facuta de copii, astazi a aflat si ea, dar stie tot satul, sa il opreasca pe Alecu sa plece ca i-a batut pe cei doi baieti de au fugit din sat.
Batranul incepu sa tipe ca el cheama Politia, ca nu te  joci cu actele Statului si ca “infractorii” trebuie sa faca puscarie.
                                                *
Peste un an, Alecu primi din nou hartie de incorporare, o citi si o arunca la gunoi. Era o alta gluma proasta de a vreunui satean, isi zise. Peste doua saptamani a  venit un politist la poarta sa il instiinteze ca era cautat ca nu s-a prezentat la incorporare.
Cauta in pod valiza lacuita cu maner rosu, puse in ea farasul si hamurile, si pleca. Nu l-a mai vazut nimeni de atunci....


joi, 11 februarie 2016

coada si scoala



Eu, Enache Ioan Marian, cetatean al Republicii Socialiste Romania, declar urmatoarele :


In ziua de 18 octombrie 1985, ma indreptam cu tramvaiul nr. 6 , unul din ala mic, rosu, cehoslovac, catre statia de pe Basarabiei pentru a ajunge la cursul de Rezistenta Materialelor, a  renumitului profesor Momanu.
Recunosc ca scaunul rosu  de la tramvai era cam fierbinte, din cauza nisipului uitat pe rezistenta treapta  a treia de catre vatman.
Momanu predase in Alger si Maroc, vorbea fluent franceza. Era mic de statura,  dar plin de vioiuciune si cu ochii, mici,  negri,  scruta in departari.
Intr-o noapte de septembrie, niste curiosi i-au spart micul apartament, din spatele Politiei, pentru a-i lua dolarii castigati  cu sarg in tarile arabe.
Au scos cu ranga parchetul din sufragerie, din pacate si spre nenorocul lor nu au gasit nimic.
Renumitul profesor a declarat ulterior :'Daca ar fi cautat in biblioteca, care era la vedere, ar fi gasit o comoara! Dar asa ...?! Oamenii isi tin banii in banci sau la CEC, nicidecum sub parchet ! Cartile, in schimb, se tin in biblioteca "
Sa revenim...Eu, am coborat din tramvai in statia de la Piata Mare.
Aglomeratie, lume pestrita, urc usor scarile catre "Magazin Alimentar".
Acolo, lume multa,  niste femei venite de la tara la oras, a caror singura preocupare, pentru binele familiei si a copiilor, era coada. Coada la alimente .

Ma asez discplinat la coada si tac.Tac pentru ca asa e in socialism .Taci si inghiti.
Te bucuri de orice ciosvirta aruncata de "grei" catre umilele noastre fiinte care traim intre 5.00 dimineata, cand ne spalam pe dinti cu pasta "Flora" si o zbughim catre locul de munca, demult visat,  si 9.00 seara cand la Telejurnal se vorbeste despre agricultura intensiva . Despre noi, nu. Suntem doar "poporul".Harnic si muncitor.

Stau asa la coada si astept. Astept " sa bage.." Nu stiu ce, dar trebuie sa bage ceva, asa ca stau cuminte, sa prind....Discut cu oamenii de la coada, Oameni ca si mine, cu suflet si inima.
Incet, ni se descretesc fruntile. Si limba se sloboade.
Pai oare ce ne facem daca nu mai baga nici oase? Oase si costita la 18 lei, buna cu hrean si mamaliga ...Treci iarna asta,  ingusta si rece.

Ma uit la ceas si astept ! O tante vine sa anunte ca a venit camionul..Se descarca si acus o sa ne dea "portia".
Pai, ce buna ar fi niste costita fiarta cu hrean ! Si mamaliga grisata, asa cum faceam acasa....

Domnule...oops , nu imi spune tovarase, femeia asta titrata !
Tiganii or sa fie cei care conduc Romania..Asculta la mine ! Eu intreb cate limbi intenationale stie, oare de ce ?, ea raspunde fara nici o ezitare: Doua.
Franceza si Engleza.
Eu innebunit la coada, cum de traiesc asemenea fiinte printre noi, Codasii.

Ma uit la ceas ... E 5 fara un sfert .Dupa amiaza. Ma duc la cursuri la seral. Nu mai am timp, asa ca, plecarea !
O zbughesc usor printre oameni. Dupa mine, card de oameni ma urmeaza.
Unde se duce ma, asta e nebun ? Haide ma, ca e alta coada undeva si nu e asa mare ca asta !
"Unde dracu te duci mai tinere ? "ma intreaba unul intre doua varste, cuminte si tacut.
"La scoala" raspund gafaind si alergand, "sa prind cursul de Rezistenta !"