vineri, 28 mai 2010

pacatosul costica











la schit ,la rarau l-am intalnit pe pacatosul costica...sau el m-a intalnit pe mine...nu mai stiu exact ..dar stiu ca am urcat dimineata muntele,cand soarele de abia isi facea aparitia pe cer..am urcat printr-o atmosfera laptoasa,cu lumina de abia mijita,albind camasile diminetii ...am urcat pe drum stramt de munte,cu masina, si apoi pe jos pana la schit...am intrat in biserica mica echipat cu camera video si aparat foto de parca as fi tranmsis de la vatican..in biserica un preot citea rugaciuni pentru trei pacatosi care stateau in genunchi..iar eu incep sa filmez...preotul suparat imi face semn si zice :"lasa ...si treci aici si roaga-te pentru tine si familia ta"..eu nedumerit de curajul lui,opresc filmarea si ma execut ca la o comanda divina ...in curte incerc sa fotografiez,niste muscate superbe in pridvor,iar un calugar imi spune"pleaca de aici cu dihonia nu e voie sa filmezi si sa fotografiezi "..erau mai multi calugari acolo,pregateau butoaiele pentru vin ,le opareau ..si intreb de unde au struguri pentru vin aici in varf de munte ..si imi spun ca ei cumpara struguri de la tecuci si fac vin manastiresc aici in crama manastirii ,...le spun ca sunt din galati ,si unul din ei ,cu ochii verzi ,dar atat de vii si jucausi ,imi spune ca a lucrat la galati dar si-a parasit familia cu trei copii si a venit aici la manastire ...de vreo patru ani plecase de langa familie..iar apoi ma roaga sa-i fac si lui o poza sa o trimita la familie sa il vada cum arata acum ..ii spun ca nu am voie ...ceilalti se uitatu la el ca la unul care si-a pierdut mintile ..iar el se uita la mine ca la o ultima sansa,....si mai de voie ,mai de nevoie m-am lasat tarat pana in chilia lui,era pentru prima data cand intram in chilia unui calugar ...numai icoane si un spatiu stramt,extrem de stramt ,cu o masa si un pat ,aproape imposibil de locuit in el...
am facut trei cadre si apoi am iesit ...si am intrebat unde le voi trimite ..si imi explica sa scriu pe plic doar atat :Pacatosul Costica ,schitul Rarau ...ca stie postasul cine este destinatarul..m-am indoit atunci de aceasta ....ma intorc acasa ..uit de el si de fotografii,insa in interior nu aveam liniste ca nu le mai trimiteam..le fac 10x15 si le trimit ..cu mana tremuranda scriu :Pacatosul Costica ,Schitul Rarau..recomandat ,si o introduc in gura cutiei postale ...cu noroc sa fie imi zic ,apoi seara ma culc si adorm bustean....pacatosul de mine !!

2 comentarii:

  1. Foarte minunatii , trandafirii , de Costica nu am ce sa spun , el nu prea e minunat - el e ... calugar si atat :)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. e o poveste frumoasa ...emotii si destine

    RăspundețiȘtergere