pentru mine ziua femeii era asociata cu ziua mamei.asa am invatat eu in copilaria mea, pe 8 martie e ziua mamei.apoi a aparut ziua femeii, nu sunt sigur cand.nu mai tin minte daca atunci cand eram la gradinita se organizau serbari de ziua mamei.dar cand eram la scoala in ciclul primar, si dupa aceea, se organizau serbari.la caminul cultural din sat. pe o scena de lemn, cu miros proaspat de petrol. ne ingramadeam in spatele cortinei, toti kinderii dintr-o clasa. cortina, cu niste inele pe ea, atarnata pe o teava metalica , nu era decat o bucata de catifea de culoarea visinei putrede, care niciodata nu ajungea sa se inchida la mijloc.pe acolo se itia" prezentatorul" sa vada daca s-a umplut sala si daca se poate incepe.stateam acolo, in spatele cortinei toti copii frumos imbracati si aranjati, cu inima cat un purice sa ne vina randul .toti recitam cate o poezie mai lunga sau mai scurta, cu emotie.tema era desigur femeia, in special mama, poeziile atribuite de profesoara de romana fiecaruia dupa capacitatea lui.unii uitau textul, sau se blocau cand vedeau atata lume ca se holbeaza la el/ea.si cereau ajutorul profesoarei de romana, ascunsa dupa perdea.se uitau intrebatori la ea si asteptau minunea, care sa il faca sa revina, sa isi spuna "zicerea".unii duruiau in viteza ce aveau de spus si plecau la fel de grabiti, uitand sa faca si reverenta de final.altii recitau ca la examenul de actorie, patetic, spre mandria muma-sii din sala. vai de copilul care uitase poezia .si-o lua de la mama-sa pentru ca o facuse de ras. ne derulam toti in fata spectatorilor, ca un carusel cu kinderi recunoscatori ca au mame pe care le iubesc .urmau si aplauzele dupa fiecare recitare.sala plina aplauda cu bucurie, frenetic.se mai intrebau in sala unii pe altii, a cui este asta? ca tare frumos recita.
urma si circul cu daruitul cadourilor.fiecare copil, aducea la scoala cu o saptamana inainte, cadou pentru mama lui. in mare parte erau niste materiale la metru cumparate pentru rochii, costume, de toate culorile si gusturile. pentru ca atunci era la moda sa iti cosi hainele, mai mult la comanda si nu ca acum sa iti iei la reducere de la takko.practic toate erau cumparate din nevoie, convertite ad-hoc in cadouri de 8 martie.in general erau ambalate in pungi transparente, si etichetate neaparat cu numele mamei careia ii apartine.si incepea strigare ca la licitatie, numele si cadou, rar mai era si cate o floare asociata cu pachetul. se uitau mamele unele la altele, spionau ce are aialalta in sacosa, cu invidie nevinovata. noi, kinderii multumiti ca s-a terminat, o uscheam afara sa inprimaverim cu o joaca .mamele plecau acasa multumite ca au muguri, daca nu chiar aripi.
acum totul s-a schimbat.acolo la sat nu se mai organizeaza nici o serbare. la oras e o industrie.serbarea se tine in restaurante, fara sa mai recite copii. acum recitalul este interpretat de cate o trupa de striperi uleiati, care recita poezii indecente, in aplauzele "femeilor neinmugurite si neinnaripate".pleoapa lui Dumnezeu se inchide pentru o noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu