Nu o sa povestesc despre cat de frumoase sunt orasele amandoua . Pentru ca sunt frumoase. Arhitectura veche, amestecata armonios cu cea noua. Iar despre muzeul Gughenheim din Bilbao .. Este un vis de arhitectura pe masura artei pe care o gazduieste.
Sa revenim.
Impreuna cu Ducu pe aeroportul din Zaragoza. Ne intorceam dupa zece zile frumoase de concediu. Si dupa o jumatate de noapte dormita in Zaragoza, deoarece avioane low cost nu erau direct din Bilbao.
Am ajuns devreme in aeroport pentru ca Ducu, fiind mai prudenta, mi-a cerut sa luam o rezerva de timp mai mare. Daca era dupa mine alergam pe pista dupa avion. Pentru ca si Zaragoza mi se parea o atractie. Si deja incepusem sa adulmec harti pentru a vedea macar o biserica inainte de a parasi orasul...
Aeroportul este mic, doar doua linii de check-in. Parea cam pustiu pentru un oras mare. Un aeroport mai mult pentru avioane curse interne, care se vedeau pe piste, din alea cu elice, de cateva persoane si nicidecum pentru international. Impresia de "aeroport de cartier "era accentuata si de vegetatia lipsa, desert si cateva tufe de plante tepoase . In rest liniste. Angajatii vorbesc doar spaniola, eu nu stiu o boaba, o sa fie dificil.
Am ajuns prea devreme. Bem cate o cafea la minibarul din aeroport unde am dat o avere pentru leafa mea de roman din Romania.Daca vedeam biserica mai economiseam ceva bani...
Gata..Intram pe linia de check-in. Eu de o parte. De cealalta o subtirica spanioloiaca, frumusica as zice. Bafta mea ca vorbeste engleza.
Ii arat biletele,este ok.Trece la bagaje. Imi zice sa trec primul troler prin cadrul de masura.Trece usor, stiam ca nu depasesc pentru ca le cantarisem inainte. Trec si la al doilea, trece si asta la fel de usor, chiar mai usor decat primul. Unul avea 9.1 si celalalt 8.3 .
In spatele nostru o coada de romani. Se aglomerase. Se vorbea numai romaneste. Se intorceau acasa. Unii se vedeau ca se intorc de la munca. Alte fete cam bronzate, nu prea as zice.
Aproape sa zica ok spanioloaica de dupa ghiseu cand zareste geanta mea de umar.Ce ai acolo ? Aparate foto. Dar nu e o problema, zic eu. Am venit cu aceeasi companie . La Bucuresti mi s-a zis ca se accepta daca am numai aparate foto. Si a inceput ....
Imi spune ca trebuie sa le scot si sa le introduc in trolere. Ii zic ca nu cunoaste procedurile, sa verifice inca o data. Se duce si verifica si se intoarce mai acra, deja se facuse urata. Randul de romani era deja de vreo suta cincizeci de persoane. Imi spune sa execut operatia ca ma asteapta compatriotii mei. Fix pix o interesa de romanasii mei.
Si incep, incet . Scot camera video,care e mai usoara, aleg trolerul cu care sa o imperechez din priviri, nu mai stiam care e mai greu, apoi imi aduc aminte ca al sotiei .Pun pe cantar trolerul si camera video cu incarcatorul peste el , privirile mele in ruga catre cer, sa nu depaseasca, mai aveam doar vreo cativa euro cash, raspunsul lui Dumnezeu :10.00 . Spanioloiaca se innegreste, dar nu zice nimic. Cred ca isi zice ca nu pot avea atata noroc si la al doilea. Ea nu stie ca exista un Dumnezeu al fotografilor.
Execut similar operatiunea cu al doilea .Scot aparatul foto si incarcatorul, asta era mai greu, stiam gramajele din cartea tehnica. Dar nu facusem operatia de imperechere pentru ca nu ma asteptasem la asta. Sincer va spun, am inlemnit si eu.Raspunsul cantarului a fost: 10.00.
Multumesc tie Dumnezeu al fotografilor!
Spanioloaica cea urata se adreseaza catre mine cu cuvinte repezi cazand ca bolovanii in avalansa in Carpati, Ducu ma intreaba ce zice, eu ii spun ca nu inteleg, cum adica nu intelegi? ma dumiresc ca vorbea in spaniola, de nervi uitase sa vorbeasca in engleza...Ii spun calm, printre dinti, sa se adreseze in engleza. Romanasii in spate nu ziceau nimic. Abia la iesirea din aeroport la Bucuresti am inteles de ce nu au vociferat deloc.
Asteptam pe trotuar,in fata aeroportului, masina care sa vina sa ne ia sa ne duca la Galati.
O alta masina, un Logan cu numar de Dambovita, opreste in dreptul nostru, se deschide geamul din dreapta si tipul de pe scaun imi zice :"Sefu, sefu.."ma gandesc ca e vreunul de la combinat de la mine.."Mi-ai placut la Zaragoza cum i-ai tras-o lui aia in mecla!". Inchide geamul si pleaca ...
Imi dau seama ca si ei au nevoie de un Dumnezeu al imigrantilor romani.
Nu cred ca si-au dat sema ca nu am premeditat si ca Dumnezeul fotografilor vegheaza...
delicios!
RăspundețiȘtergere