cartusul talisman

                           - Pluton, drepti! Pluton, in mare, adunarea!          
                Era mai mult decat un ordin, asa cum  a fost rastit  printre dinti, de tanarul locotenent.
         Inalt, subtire, cu par saten  si ochi albastri il asociasem de cand il vazusem cu ofiterii nemti din filmele despre cel de-al doilea razboi mondial. Ba mai mult, m-am temut de el continuu, Mai ales cand dadea ordine cu buzele stranse si coltul gurii din dreapta putin cazut. Mi se parea ca dispretuia rasa umana . Nu am putut sa suport de la prima zi si pana la ultima cele noua luni de calvar.
                  Ne uitam unii la altii mirati, nu stiam ce sa facem, cum adica sa ne adunam in mare?! ...Marea e mare, adanca , iar noi suntem niste bieti soldati cu termen redus, domnule locotenent....Adica unde ne adunam, in mare aici pe malul asta sau trecem toata marea pana dincolo in Turcia ??!....Noi suntem niste gaze in fata marii asteia mari care se intinde de aici   pana in Turcia...Cu ochii holbati de teama in gerul aspru de februarie de pe plaja de la malul marii, transformata ad hoc in poligon de tragere, simteam cum creste in noi ura , in colectivitatea aia mica de douazeci de insi tunsi chilug, imbracati  cu haine ponosite ...Cealalta tinuta era  de oras si o  aveam la  unitate, era numai de duminica, pentru invoire. N
        Am ramas nemiscati, fiecare tragand cu coada ochiului catre celalalt de langa el , sa vedem daca e vreunul care se misca ...Nici unul , simteam tensiunea si inclestarea in a nu executa ordinul nebunesc..
           - Pluton ! Va ordon sa va aliniati in mare !!,continua locotenentul vizibil nervos, tonul i se ingrosase, ii sclipeau ochii de ura, fata ii era transpusa, se ingalbenise. Ordona celor doi sergenti sa ne separe in doua grupuri mai mici, numai cate zece, poate asa vom ceda....
            Sergentii se departasesera la vreo cincizeci de metri unul de celalalt, noi ramasesem cu fetele nemiscate de ger si nervi, in acelasi loc.
            - Grupa , la mine adunarea ! striga cei doi sergenti..Mi se pareau ca fiind Stan si Bran, ca si cuplu,  unul era inalt si blond, celelalt mic si negru, un constantean si un argesan. Ala din Arges era al dracului, buldozerist in viata civila. Ne comanda pe noi astia care dadusem examen la trei obiecte ca sa intram la facultate, unde mai pui la sectia Electrica..Si  un munte de nopti nedormite in spate, cu creionul in mana, doar pentru a intra la scoala si ajunge inginer.
            Am ramas nemiscati. Astia strigau disperati sa ne adunam ...Incepusem sa vorbim intre noi, sa silabisim cu teama, sa legam propozitii.
          - Bai ce facem?,  nu o  scoatem cu astia la capat...Nu vezi ca is turbati, o sa ne trimita in tribunalul militar pentru insubordonare .
          - Nu are ma ce sa ne faca, daca nu ne miscam din loc niciunul...
            Incet, incet, parca impinsi de o forta nevazuta, am inceput sa mergem si sa ne adunam fiecare la grupa lui . Ne taraiam cizmele  prin nisipul inghetat, iar marea inspumata in valuri, metronomic trimitea dantelariile albe catre mal...Speram sa ne trimita un ajutor, sa iasa din mare unul si sa ia locotenentul si cei doi sergenti sa ii urce in camionul cu prelata cu care venisem, unde statusem tintuti pe bancile de lemn, inghetati si speriati si, sa ii duca in lume numai sa nu i mai vedem.Dar de unde . ....         
           Asta nu s-a intamplat, ba mai mult, dupa ce am ajuns fiecare la grupa noastra, au inceput sa ne comande sacadat :- Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat! ...Drepti!  ..Culcat!..
        Parca erau o masinarie, incepusem sa executam orbeste ordinele, mai ezitanti la inceput, apoi din ce in ce mai convinsi...
         -Grupa drepti! Grupa, in mare, adunarea !...
        Pfuuu, imi zic , astia iar au luat-o de la capat ...Pe ma-sa ala care a pierdut cartusul fir-ar mama lui a dracului sa fie, ca o sa ne omoare astia cu zile, azi, aici, pe plaja la Mamaia, pentru un idiot care a pierdut cartusul de la unul din  cele trei gloante  pe care trebuia sa le tragem in tintele asezate in linie pe malul marii..
        Adevarul e ca la inceput parea sa fie romantic cumva, sa ai tragere pe plaja , acolo unde la vara stau tolanite  o gramada de fete, tintele aliniate cu spatele la mare si noi, soldatii, asezati orizontal pe linia de tragere  ...Insa nu gaseam  cartusul pierdut , l-am cautat vreo doua ore  in nisip , parca intrase in pamant, l-a luat valul si l-a dus la Istanbul, dracu sa il ia,  ca am scobit cu unghiile  in nisip, poate il gasim si scapam.
         Unul din noi, ala de citea Karamazovii, si care nici nu prea  vorbea, deodata se desprinde din grup si o ia la fuga catre mare . Locotenentul speriat striga la sergent ;-Bai fugi dupa ala vezi ce face! Segentul, luat pe nepregatite nu intelegea ce trebuie sa faca in astfel de situatie, o lua insa la fuga dupa soldat. Intre timp, colegul nostru era in mare, incepuse sa  inainteze  prin ea pana la cizme, tinea arma orizontal deasupra capului,  apoi am alergat si noi cu totii catre el si am intrat pana la brau. Locotenentul si sergentii erau speriati de moarte, -Ce dracu se intampla cu astia, unde se duc ??  Veni apoi  comanda ferma, strigata din toti rarunchii de catre locotenent, repetata de vreo cateva ori: - Pluton, stai! Pluton, stai! Pluton, adunarea pe plaja!
      Deja unii dintre noi intraseram in mare pana la nivelul centurilor cu stema tarii, ne intrase apa in cizme, pantalonii si vestoanele pe noi erau ude leorca, incepusem sa dardaim din trupurile subtiri.
       Am iesit cu totii in fuga, nu stie nimeni cum aparuse camionul acolo, am crezut ca o sa urcam in el si ne duc direct la infirmerie. Insa nu, camionul mergea in fata si noi din urma lui  in pas alergator..Abia dupa vreo jumatate de ora ne-am urcat in el.Iar drumul a mai durat vreo zece minute .
        In vara, un cuplu de indragostiti care faceau plaja,  au gasit un cartus in nisipul fierbinte cand isi asezau cearceaful.
Initial au vrut sa il arunce, apoi au zis ca e mai bine sa il pastreze.
         L-au taiat in doua si au pus jumatatile in doua medalioane...Fiecare il purta la gat .Era talismanul iubirii lor.
         Numai o data in an, inexplicabil,  in februarie, indragostitii aud un tropot de cizme soldatesti. Si o voce care comanda :
        -Stang, drept, stangul...