De vreo doua zile îl văd
curățind grădinile alăturate blocului in
care locuiesc pe un tânar ce mi se pare
prea istet să facă asta, dar probabil că are nevoie de bani, iar asta este o
oportunitate pentru el. Dacă nu o fi si un alt motiv, cum mi-a spus americanul
cu care m-am întîlnit în vară in concediu , repara motociclete in timpul liber,
pentru ca îşi dorea să facă si altceva decît să stea zece ore in scaun
pe zi şi să fabrice pagini web. Îmi spunea cu mîndrie că trebuie să facă
ceva si cu mâinile lui, să le folosească, pentru că altfel i se vor atrofia
muschii..
Tânarul stie foarte multă istorie, îmi
explică cu patos despre Alexandru cel Mare, e o enciclopedie, vorbeste usor
sacadat, dar grabindu-se parcă să îmi arate că nu e orisicine, iar faptul că
acum trebuie sa cureţe o grădină la venirea primăverii pare să fie doar ceva
temporar, o fiţa, si nu o nevoie de bani acută. Sunt surprins de cunoştinţele
lui, de vocabularul elevat, utilizat corect..ceva insa îmi pare că nu este
tocmai cum trebuie, nu ştiu ce, dar nici nu îmi bat capul. Pare uneori că bate
câmpii, puţin nebun, aş zice….iar apoi îsi revine, de parcă nu ar fi aceeaşi
persoană dinainte și imi explica iaraşi cu amanunte întămplari din istorie.
E îmbracat tinereste, îi stă bine cu
blugi şi adidaşi, are o freză cu părul mare dat intr-o parte si mereu îsi mişca capul cu
rapiditate, sa o aseze la locul ei, iar asta nu pare sa îl deranjeze cîtusi de putin…
Nu mai spun că a făcut grădinile lună, niciodată nu fusese atât de curate, mi se părea că exagerase, cu o meticulozitate iesită din
comun curătase fiecare colţişor, fiecare lăstar, fiecare rămaşiţă de peste
iarnă. În prima zi cărase gunoiul cu un sac de rafie, din acela colorat, in
dungi, care se găseşte prin pieţe. A doua zi însa s-a descurcat, a optimizat
timpul, daca era dupa capul si vocabularul corporatistilor, era o mica afacere
pîna la urmă, nu ?, a adus o bena de gunoi din aceea pe roti, zincata, lânga gardul gradinii. Era mai usor aşa, a
încarcat-o pâna la refuz…Mi-am spus nu o sa poată să o ducă la locul ei …
Când am ieşit afară din casa ,
tânarul se cam chinuia să mişte bena supraîncărcată, împingea cu greu la ea, se
proptise la un moment dat si cu umărul , numai să o ducă la loc şi să termine.
Bena-măgar se cam încăpaţâna şi de-abia se mişca. Mă hotărăsc greu dar încerc să il ajut, mai ales că trebuia să
treacă si un prag înalt între cele două alei . Îmi spun că aşa va trebuie să
fac, nu am de ales, si mă înfing umăr la umăr cu tănarul erudit, puţin
ciudat gradinar de ocazie. Trecem
examenul cu brio, bena este dincolo de prag, îî spun că mă grăbesc si de acolo
se va descurca. Îl vad ca îsi scutură mâinile grăbit, bagă mâna in buzunarul
din dreapta de la blugi, staţi nu plecaţi.. scoate un şomoiog subţire de bani de hartie, de un leu mare
parte din ei. Trage la întamplare vreo doi lei de acolo şi cu mare generozitate
mi-i întinde cu o rapiditate nemaiîntâlnita, luati de o bere si dumneavoastra pentru ca
m-ati ajutat. Pentru o clipă am înlemnit in mijlocul aleii, mi se părea că a
înteles greşit, că eu l-aş fi ajutat pentru bani, apoi îmi dau seama ca este un
gest inocent, asta inteleg din privirea lui. Probabil ca aşa considera el că ar
fi normal, nu există ajutor pe lume, ci doar banii sunt cei care țin loc de
toate . Îi spun ca nu îmi trebuie și plec, hotărît să îl întreb pe vecinul care
l-a adus mai multe amanunte despre el.
După amiază, când m-am intors de la
treburile mele, mă duc glonţ la usa vecinului si întreb ce si cum cu tipul..Îmi
explică că tânarul este fost student la Istorie, superdestept, intreb de ce fost, îmi raspunde ca în primul
an s-a apucat de fumat etnobotanice, nu a mai scăpat de ele….Acum uneori este
lucid, iar alteori pur si simplu uită aproape tot și se comportă ciudat ..Oscileaza intre cele
doua stări .
Pe seara
merg la market si în holul de la intrare dau peste acelaşi tânar, nu mă
observă, era in fața acelor
aparate în care introduci bani si îti dau nu stiu ce nimicuri pentru copii. Se
bucura mai mult decât un copil de cinci ani…Mă cuprinde o stare de milă, amestecată
cu tristeteţe şi furie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu