După o zi întreagă de muncit cu braţele la pământ in soarele dogoritor mă intorc acasă.
Istovit, vlăguit de munca grea, prăfuit,
mi se impleticesc paşii până merg şi mă așez pe scaunul din fața barului . Comand o
tărie, una mare de o sută, aștept cu
nerăbdare să o aducă tinerelul ăsta
blond pe care nu l-am văzut pe aici niciodată. Pălăria veche, decolorată şi arsă
de soare a bunicului îmi stă rău aşezată peste părul vâlvoi . O scot şi o pun
ţărăneşte pe genunchi, să nu o uit când voi pleca . Parcă nici nu ar fi a mea.
După o zi de muncă la
țară, beau o tărie la bar și mă uit pe pereți. Pe pereți văd o grafică de a lui
Chirnoagă. Înlemnesc să văd grafică lui aici. În inima mea, bucurie. Am uitat
de toată truda cu sapa de peste zi, de toată oboseala. Un cal înaripat zboară
drept către ceruri. Din ciclul Apocalipsei. Rătăcit bolborosesc, ce dracu căută
Chirnoagă aici? Barmanul, aflu că e
student la Arte in Iași , acum în vacanță la bunici, mă întreabă: “Cine dracu
ești și cauți aici, prăfuit și vlăguit, pe deasupra mai știi şi de Chirnoagă?".
Nu răspund și mă duc să mă culc, obosit, în tremur și glas de
greieri, cu ferestra deschisă la camera de curat, unde nu am mai dormit de când
eram student ...A doua zi, șapte feciori ziceau că au văzut un cal alb înaripat
cum trecea dealul, către pădurea deasă dinspre oraș. Brațele puternice le erau
pline de pene albe.
Barmanul dormea dus cu
capul pe singura masă a barului și habar nu avea cine e Chirnoagă...Un fluid
plin de nisip îi curgea prin vene...Pe geamul ferestrei mele un nechezat de cal
alb, înaripat, sta să țipe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu